Home » Français » Mémorial » „Mer de malheurs’’ » 16 iulie 1949 – execuţiile de la Pădurea Verde, Timişoara

16 iulie 1949 – execuţiile de la Pădurea Verde, Timişoara

Membri ai grupurilor de rezistenţă din Banat, executaţi la 16 iulie 1949 în Pădurea Verde de lângă Timişoara:

Spiru Blănaru

Petru Domăşneanu

Romulus Mariţescu zis Fert

Petru Puşchiţă zis Mutaşcu

Ion Tănase

(toţi condamnaţi la moarte prin sentinţa nr. 1091/25 iunie 1949 a Tribunalului Militar Timişoara)

 

***

 

Organizaţiile Spiru Blănaru-Petru Domăşneanu, Gheorghe Ionescu-Spiru Blănaru:

Spiru Blănaru a devenit în toamna anului 1948 liderul uneia dintre cele mai importante formaţiuni de rezistenţă din Banat. Blănaru l-a avut o vreme ca adjunct pe comandorul Petru Domăşneanu. În special din cauza unor neînţelegeri, cei doi s-au despărţit, majoritatea oamenilor preferând să rămână alături de Blănaru. În ianuarie 1949, grupul Blănaru s-a unificat cu organizaţia constituită de notarul Gheorghe Ionescu în comuna Teregova. Cel din urmă a fost recunoscut ca lider principal, cel mai probabil datorită ascendentului vârstei şi experienţei sale politice şi profesionale. Această formaţiune extinsă a fost implicată în câteva acţiuni îndrăzneţe: atacarea postului de jandarmi din comuna Teregov (în noaptea de 12-13 ianuarie 1949) şi eliberarea unor membri ai rezistenţei arestaţi anterior, susţinerea unor confruntări dure cu trupele de Securitate trimise în urmărirea lor, cum s-a întâmplat în 21 februarie 1949 la Pietrele Albe, fapt posibil şi datorită motivării, dar şi unei dotări relativ acceptabile cu armament şi pregătirii paramilitare. Intervenţia autorităţilor a fost masivă, zona intrând practic sub controlul numeroaselor efective ale serviciilor represiune, care au impus un regim de teroare în sate. În cele din urmă insistenţele Securităţii au dat roade, foarte mulţi partizani şi susţinători fiind capturaţi în februarie şi martie 1949, între ei şi Spiru Blănaru. Comandorul Pentru Domăşneanu şi oamenii săi fuseseră prinşi şi ei în noaptea de 7-8 februarie 1949, fără să fi putut rezista în faţa unor forţe superioare. Gheorghe Ionescu a reuşit să se ascundă vreme de doi ani, fiind capturat ulterior.

(Memorialul Sighet. Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă din munţi, material documentar realizat de istoricul Dorin Dobrincu)

 

citeşte şi

25 iunie 1949 – sentinţa 1091 a Tribunalului Militar Timişoara – grupul de rezistenţă Spiru Blănaru