» » » » Academia Civică a împlinit 10 ani

Academia Civică a împlinit 10 ani

posted in: Evenimente | 0

În urmă cu zece ani a luat fiinţă Fundaţia „Academia Civică”, o organizaţie neguvernamentala care-şi propunea ca prim obiectiv crearea unui Memorial al Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei în fostul penitenciar de la Sighetu Marmaţiei. Împlinirea unui deceniu ne obliga la o recapitulare, pentru că între timp Memorialul de la Sighet, imaginat şi realizat prin eforturile unui pumn de oameni, a devenit o instituţie considerată cu maxim respect în ţară şi străinătate, nu numai ca o operă de pionierat pentru întregul spaţiu est-european, ci şi ca un etalon valoric al prelucrării trecutului comunist.

Sabotat de la bun început de guvernul neocomunist, al cărui ziar, „Vocea româniei”, eticheta proiectul Sighet drept „un sacrilegiu” şi o „vânzare a suferinţei romaneşti” către Occident, Memorialul s-a bucurat în schimb de egida Consiliului Europei şi de sprijinul părţii suferitoare a societăţii romaneşti. Lucrând în primii ani doar prin voluntariat şi demarându-şi proiectul pe baza unor mici donaţii ale exilului, Academia Civica a reuşit să depăşească greutăţi ce păreau de nedepăşit şi să reabiliteze, în termen de trei ani, clădirea aflată în ultimul stadiu de degradare. Pe parcurs a fost întocmită baza de date necesară proiectului muzeografic, iar la 20 iunie 1997 a avut loc inaugurarea oficială a Memorialului.

În 1997, Memorialul a fost declarat de către Parlamentul româniei obiectiv de interes naţional, iar în septembrie 1998, cu ocazia unei întruniri organizate de Consiliul Europei la Delphi, a fost trecut în rândul primelor trei locuri de conservare a istoriei recente a continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi de Memorialul Păcii din Normandia. Recent, la Weimar, într-o importantă reuniune de lucru intitulata Comunismul la muzeu, Memorialul Sighet a fost considerat de către o echipă de universitari germani, care a expertizat locurile memoriei din şase ţări est-europene, ca fiind cel mai apropiat – prin obiectivitate, ţinuta ştiinţifică şi sobrietate artistică – de standardele unui muzeu de gen. Iar în luna noiembrie a.c., Fundaţia „Academia Civica” a determinat organizarea la Bucureşti a zilei internaţionale de comemorare a victimelor comunismului (Memento Gulag), după ce inaugurarea acesteia avusese loc la 7 noiembrie 2003 la Roma, a treia ediţie urmând să se desfăşoare, în 2005, la Berlin.

După cum se ştie, Memorialul Sighet este format din Muzeul propriu-zis şi din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, cel care îl creează pe primul din punct de vedere ştiinţific şi artistic (site – ul nostru, pe care puteţi găsi mai multe detalii, este www.memorialsighet.ro).

Muzeul Memorial (Sighet, str. Corneliu Coposu nr. 4), care a avut în primii ani un caracter strict expoziţional, a fost treptat reamenajat şi numără acum 43 săli definitive, deschise publicului zilnic, timp de 6-8 ore (în funcţie de anotimp). Opt săli (celule) sunt încă neamenajate şi ne propunem să le completam în anii 2005 – 2006. în interiorul Muzeului se afla, în afara exponatelor de istorie, mai multe capodopere de artă, între care Spaţiul de Reculegere şi Rugăciune de arh. Radu Mihăilescu, Convoiul Sacrificaţilor de Aurel Vlad şi două sculpturi monumentale de Camilian Demetrescu. Muzeul este văzut anual de peste 35 000 vizitatori, în perioadele de vârf numărul acestora intrecândorice nivel plauzibil: 400 până la 700 într-o zi. Totodată, la marginea Sighetului a început acum câţiva ani amenajarea Cimitirului Săracilor, sub forma unui ansamblu peisagistic, care va evoca evoca şi omagia sacrificiul milioanelor de victime ale comunismului. O expoziţie despre Memorial a fost itinerata în anii 1999-2003 în zece mari orale germane, iar acum se afla în Ungaria. Pentru anii următori avem o propunere de a o vernisa la Bruxelles.

Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului (Bucureşti, Piaţa Amzei 13) a îndeplinit de-a lungul acestui deceniu activitatea de concepţie a Memorialului. Centrul are în consiliul sau ştiinţific cercetători ai problemelor comunismului ca Vladimir Bukovski, Stéphane Courtois, Thomas Blanton, Dennis Deletant şi pe academicienii (foşti deţinuţi politici) Şerban Papacostea şi Alexandru Zub. Am adunat o importanţă baza de date, necesară muzeului şi continuării cercetării ştiinţifice. Am realizat, fişat şi digitalizat 3000 ore înregistrări de istorie orală. în perioada 1993-2002, am organizat 10 simpozioane, fiecare cu sute de participanţi, care au parcurs cronologic etapele celor 45 de ani ai comunismului real. Colecţia „Anale Sighet”, cu cele 10 tomuri şi 7 500 de pagini ale sale, alcătuieşte o istorie desfăşurata a acelor ani, iar cel de-al 11-lea tom va fi un compendiu în limbile româna, engleză şi germana
Predarea ştafetei către tânăra generaţie s-a produs prin organizarea, cu sprijinul Fundaţiei „Konrad Adenauer”, a celor şapte ediţii ale Şcolii de Vară, pe care le-au absolvit, în anii 1998-2004, peste 500 elevi din românia şi Republica Moldova, selecţionaţi prin concurs. Lucrările sunt publicate în „Şcoala Memoriei”.

Am colaborat în acest răstimp cu aproape 700 istorici, sociologi, medici, scriitori, arhitecţi, ziarişti, foşti deportaţi şi foşti deţinuţi politici. Am organizat alte aproape 40 seminarii, ateliere şi manifestări publice. Am tipărit şase colecţii de carte, totalizând 58 titluri şi aproape 20 000 pagini de studii, documente şi memorii. Am strâns un fond considerabil de documente scrise – oficiale şi personale – a căror studiere ne va obliga la o muncă de cercetare ştiinţifică pe o lungă perioadă de timp. Deocamdată, proiectul pe care ne-am propus să-l încheiem în anii 2005 şi 2006 este un amplu „recensământ al populaţiei concentraţionare din românia, în anii 1945-1989”, bazat pe studiul istoric, sociologic şi statistic a 93 000 de cazuri de foşti deţinuţi politici. Din păcate, asemenea proiecte, la care ar fi normal să se angreneze zeci de studenţi şi doctoranzi îndemnaţi de profesorii lor spre cercetarea concretă, rămân pe umerii celor câţiva cercetători pe care, cu minimele noastre posibilităţi financiare, ne-am permis să-i angajăm, şi încă pe nişte salarii submediocre. Credem că este nevoie de mai multă solidaritate academica şi civică dacă dorim că trecutul nostru naţional să nu dispară în uitarea vinovată impusă de guvernanţi, în special asupra ultimilor 60 de ani.

Totuşi, Memorialul exista şi deviza spune totul: „Atunci cândjustitia nu reuşeşte să fie o formă de memorie, memoria singura poate fi o formă de justiţie”. Memorialul este, în acelaşi timp, o carte de istorie scrisă pe zidurile vechiului penitenciar şi un proces ştiinţific al comunismului, un proces ai cărui judecători şi martori sunt sutele de mii de oameni ce au trecut pe la Sighet pentru a condamna sistemul şi crimele sale.

În ce priveşte „Academia Civica”, deviza ei este „Prin civilizaţie spre democraţie”. Suntem convinşi că drumul între aceste noţiuni defineşte chiar obligaţia pe care o avem – aceea de folosi libertatea atât de siluita în deceniile trecute ca pe o armă de meditaţie şi de formare a conştiinţei.
1 Decembrie 2004