» » » » Adevărul – Interviu cu Ana Blandiana

Adevărul – Interviu cu Ana Blandiana

posted in: Revista presei | 0

Condamnarea comunismului este un act pur simbolic 

Poeta Ana Blandiana, preşedinte-fondator al Fundaţiei Academia Civică, a lansat, la Uniunea Scriitorilor, DVD-ul “Sighet – Muzeul de luat acasă”.

Este vorba despre o vizită virtuala a celor 50 de săli ale Memorialului de la Sighet, care oferă posibilitatea consultării documentelor istorice. Condamnarea comunismului este un act simbolic, spune Ana Blandiana, câtă vreme concluziile raportului Tismăneanu nu sunt puse în aplicare.

Adevărul: Cum aţi reuşit să organizaţi complexul Memorialului de la Sighet – renovarea, reconstituirea sălilor, strângerea materialului istoric documentar, construirea ansamblurilor sculpturale?

Ana Blandiana: La început, acum 15 ani, Memorialul Sighet a fost o idee, aceea de a organiza Într-o fostă Închisoare stalinista – cea în care au fost exterminate elitele politice, culturale şi spirituale ale româniei interbelice – un muzeu, un memorial al victimelor comunismului. Această idee a devenit mai întâi un vis (visul de a realiza, astfel, în românia, primul memorial al victimelor comunismului din lume), apoi un proiect pe care l-am Înaintat Consiliului Europei (În 29 ianuarie-martie 1993).

Apoi a fost luarea acestui proiect sub egida Consiliului Europei, care a trimis două delegaţii de experţi pentru a verifica la faţa locului ideile proiectului, apoi surpriza de a afla că nu Consiliul Europei va finanţa proiectul (cum ne imaginasem noi), ci noi va trebui să găsim metode de strângere a fondurilor; apoi Înfiinţarea fundaţiei Academia Civică pentru a administra şi organiza aceasta muncă. Am organizat în Statele Unite, Franţa şi Germania reprezentanţe ale fundaţiei care să colaboreze cu exilul românesc.

În paralel am avut Întâlniri cu studenţi de la Istorie (care Între timp au terminat, au dat masterate şi doctorate şi sunt actualii noştri colaboratori) şi am început munca de cercetare, singura care se putea face fără bani (primii şapte din cei 15 ani s-a muncit numai benevol), înfiinţând Centrul Internaţional de studii asupra comunismului şi primul sau departament, departamentul de istorie orală pentru a Înregistra memoria supravieţuitorilor.

La această oră, avem mai mult de 5.000 de ore de Înregistrare. După reabilitarea clădirii fostei Închisori, realizarea fiecărei săli a fost rezultatul unei cercetări pe tema respectivă: Înaintam pe un teren virgin. în ceea ce priveşte operele de artă existente, ele ne-au fost dăruite, iar prezenţa lor Într-un muzeu de istorie este menită să realizeze o aură emoţionala informaţiilor ştiinţifice.

– V-aţi retras o lungă perioadă de timp din viaţa politică, după 2000. De ce?

– Nu m-am retras o lungă perioadă de timp, m-am retras definitiv, pentru că am descoperit că, în timp ce eu aveam idei, oamenii politici aveau interese şi că, atât timp cât nu eram dispusă personal nici să cândidez, nici să accept funcţii de conducere, nu aveam pârghiile necesare pentru a-i obliga pe cei aleşi să respecte ideile pentru care fuseserăm susţinuţi.

– Prin ce se deosebeşte militantismul civic din anii 1990 – 1996 de cel de astăzi?

– Printr-un plus de sufletism şi un minus de tehnicitate.

– Lumea literelor a fost dezbinata de preferinţele politice. Ce Înseamnă, în consecinţa, o conştiinţă civică?

– Refuzul turnului de fildeş şi acceptarea ideii dramatice că, în mod evident, cu cât cineva Înţelege mai mult, cu atât este mai responsabil pentru ceea ce a Înţeles. Această responsabilitate devine, pentru a avea sens, implicare civica sau politică. Etimologia celor două cuvinte este aceeaşi (civitas şi polis, care amândouă Înseamnă în latină şi greacă cetate).

– Avem societate civilă?

– Da, o societate civilă care din ’90 până azi este motorul mersului Înainte al societăţii spre statul de drept. Deschideţi site-ul Alianţei Civice şi veţi găsi documentele conţinând toate ideile care au devenit mai apoi condiţii ale integrării europene. De altfel, condamnarea comunismului nu s-ar fi produs niciodată fără presiunea societăţii civile, fără nenumăratele apeluri semnate de sute şi mii de interlocutori, care continua neobosite şi azi.

– A trecut mai mult de un an de la condamnarea comunismului în parlament. Acest act public a ajutat acum societăţii romaneşti?

– Deocamdată, este vorba de un act pur simbolic. Condamnarea va deveni realitate doar în măsura în care recomandările raportului asupra crimelor comunismului vor fi puse în practică. Pentru asta însă, majoritatea dîntre ele au nevoie de votul parlamentului, acelaşi parlament care a huiduit lectura raportului şi a recomandărilor. Exista însă şi excepţii: de exemplu, introducerea în programa şcolară a studiului represiunii comuniste. Sper că acest lucru se va întâmpla chiar în viitorul an şcolar, am Înţeles că există demersuri în acest sens la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar ªcoală de Vară de la Sighet se va transforma chiar din acest an Într-o dezbatere Între profesori de istorie şi elevi pe marginea modalităţilor cât mai eficiente de a trece adevărurile istoriei recente spre generaţiile care nu au trăit-o.

– Cum comentaţi politica de după alegerile din 2004?

– Nu sunt comentator politic. M-a ferit Dumnezeu de asta.

În timp ce eu aveam idei, oamenii politici aveau interese

Ana Blandiana

 

La adresa aceasta puteţi face o vizită virtuala a Memorialului de la Sighet: www.muzeuldeluatacasa.ro

 

un articol de de Christian Levant, Oana Iurascu  

 

articol preluat din ziarul Adevărul, www.adevarul.ro, 31 ianuarie 2008