» » » » Daniel Popa, Pământul tuturor, pământul nimănui. Fragment din mărturia lui Silviu Samoilescu

Daniel Popa, Pământul tuturor, pământul nimănui. Fragment din mărturia lui Silviu Samoilescu

posted in: O carte pe zi | 0

Daniel Popa: Spuneţi-mi, vă rog, cum s-a des-fășurat colectivizarea în satul dumneavoastră?
Silviu Samoilescu: În primăvara lui 1948, în pregătirea campaniei de colectivizare, prima dată au fost sancţionate vârfurile satului, de către Siguranță1 şi justiţia comunistă. Cinci chiaburi au fost arestaţi pentru două-trei zile sau chemaţi periodic la Siguranță, la Poliţie, cum era pe atunci – nu luase încă fiinţă Miliţia2…
D.P.: Ştiţi cum îi chema?
S.S.: Romoşan Simion, Filimon Nicolae, Samoi-lescu Ion (tatăl meu), Macarie Alexe; erau chiaburii satului, practic.
D.P.: De ce erau chemați?

S.S.: Din cauza cotelor, printre altele… Pasămite, restanţele cotelor din 1947 trebuiau plătite, predate în 1948, înainte de recoltare. Un exemplu: tatăl meu cumpărase un gater, îl pusese în funcţiune. Îl luase cu 60.000 de lei şi i-au pus impozit un milion. În 1948, în ianuarie, după stabilizarea din 1947, milionul reprezenta o sumă imensă! Romoşan Simion a trebuit să-şi vândă câteva terenuri şi cea mai mare parte din animale ca să-și achite așa-zisa datorie restantă, neachitată în 1947.
Toate aceste vârfuri ale satului, cu o influenţă puternică în comună, fără să facă neapărat propagandă anticomunistă, reprezentau totuşi un sprijin moral pentru localitate. Interesant e că în acea perioadă, cei care erau mai vehement anticomunişti erau cei mai săraci din sat. Deci nu clasa de mijloc, nu ţăranii mijlocaşi, nici vârfurile ţăranilor din sat, nici intelectualii, ci cei mai săraci din sat. Cum sunt: Oltean Simion, Oltean Gheorghe, Oltean Ion (doi dintre ei fiind fraţi), Simon Ilie sau alţii care erau pur şi simplu săraci, erau cei care se opuneau comuniştilor. În vara lui 1948 a fost evacuat Herlea Remus, considerat profitor de război, pentru că ar fi adus pasămite din Ucraina ceva instalaţii, zis industriale; i s-a confiscat tot, a fost condamnat un an jumate şi evacuat din sat. În 1948, toamna, au fost evacuaţi următorii patru ţărani chiaburi: Romoşan Simion, Filimon Nicolae, Macarie Alexe şi… încă unul al cărui nume îmi scapă acum. Tatăl meu nu a fost evacuat atunci; a fost doar arestat. Însă, fiind bolnav şi veteran de război al Statelor Unite (încă era și cetăţean al Statelor Unite), a fost eliberat după o săptămână, de teamă că moare la Securitate. Expectorase sânge în urma bătăii, mai era şi bolnav de TBC şi l-au eliberat rapid. Probabil o fi intervenit cineva de la Bucureşti…

 

Silviu Samoilescu, n. 1930, din satul Vinerea (județul Alba), profesor, pensionar, fiu de țărani, căsătorit, doi copii. A fost arestat la 14 septembrie 1953, fiind acuzat că ar fi făcut parte dintr-o organizație subversivă. A fost condamnat la 3 ani închisoare corecțională pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Închis la Deva, Jilava, Caransebeș, Baia Sprie, Poarta Albă. A fost eliberat la 5.10.1955, în urma decretului de grațiere nr. 421/1955. (cf. Fișă matricolă penală din ACISAC, proiect Recensământul populației concentraționare din România 1945-1989, se va cita în continuare RPC, nr. inv. 62295)

Interviul nr. 420 din Arhiva de Istorie Orală a Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet (se va cita în continuare AIOCISAC), realizat de Daniel Popa în 1996.

Interviul integral în Daniel Popa, Pământul tuturor, pământul nimănui, editor Traian Călin Uba, prefață Romulus Rusan, colecția Istorie Orală, Seria Recviem pentru țăranul român, Fundația Academia Civică, 2016