» » » » Revista presei despre Memorialul Sighet în Franţa şi Elveţia

Revista presei despre Memorialul Sighet în Franţa şi Elveţia

posted in: Diverse | 0
  • Intalnirea de la Paris, precum si prezentarea facuta Memorialului in Elvetia, la festivalul „Culturescapes Rumanian 2007” de catre Ana Blandiana, s-au bucurat de o semnalare prompta in mass-media, de catre Agentia „Hotnews”.

 

Memorialul Sighet, in Franta si Elvetia

Un articol de Alina Neagu

La Paris a avut loc, sub auspiciile „Casei Romanesti”, o ampla prezentare a Memorialul Sighet.

In pofida grevei transporturilor pariziene, sala de conferinte din rue Teophile Gautier 64, din arondismentul 16, a atras numerosi francezi si romani, veniti sa asiste la programul multimedia prezentat de fondatorii Memorialului, Ana Blandiana si Romulus Rusan, alaturi de care s-au aflat istoricii academician Alexandru Zub si Ioana Boca.

Manifestarea a fost moderata de profesorul Neagu Djuvara. Au vorbit despre Memorial istoricii francezi Stéphane Courtois, Thierry Wolton, Radu Portocala, Cicerone Ionitoiu si cercetatoarele Ruxandra Cesereanu si Irina Talaban.

Inceput in 1993, luat sub egida sa de Consiliul Europei intr-un context in care Romania nu fusese inca admisa in Uniunea Europeana, Memorialul Sighet a devenit, dupa 14 ani de existenta, o institutie de incontestabila recunoastere internationala, fiind consideratm de catre Stephane Courtois „un model pentru Europa”.

Cu acelasi prilej, Stephane Courtois, coordonatorul „Cartii negre a comunismului” si al recent aparutului „Dictionar Larousse al Comunismului “, dar si rector al Scolii de Vara de la Sighet, a dedicat intalnirea de la Paris memoriei victimelor, reeditand manifestarea „Memento Gulag” ale carei prime editii au avut loc, initiate de Vladimir Bukovski, la Roma, Bucuresti (in 2004, in organizarea Academiei Civice) si la Berlin.

„Casa Romaneasca” a fost fondata in 1982, ca organizatie culturala a exilatilor parizieni. A fost condusa, succesiv, de Alexandru Ghika, Neagu Djuvara si, in prezent, la aniversarea unui sfert de secol, de Victor Popescu.

Memorialul Sighet este, tot in aceste zile, subiectul prezentarii multimedia pe care o face initiatoarea sa, scriitoarea Ana Blandiana, la Institutul European din Basel, in cadrul festivalului „Culturescapes Rumanien”.

(Articol aparut pe www.hotnews.ro in data de 21 noiembrie 2007)

 

  • De asemenea, evenimentul de la „Casa Romaneasca” din Paris a fost prezentat in editia electronica a Ambasadei Romane din Franta

 

Memorialul Sighet in Franta

Un articol de Radu Ciobotea

„Casa Romaneasca” din Paris a gazduit in data de 17 noiembrie 2007, o ampla prezentare a Memorialului Sighet (…)

Inceput in 1993, cand Consiliul Europei l-a luat sub egida sa intr-un moment in care Romania ca tara nu fusese inca admisa in C.E., Memorialul Sighet a devenit dupa patrusprezece ani de existenta o institutie de incontestabila recunoastere internationala, fiind considerat de catre Stéphane Courtois „un model pentru Europa”. Cu acelasi prilej, Stéphane Courtois, coordonatorul „Cartii negre a comunismului” si al recent aparutului „Dictionar Larousse al Comunismului” a dedicat intalnirea de la Paris memoriei victimelor, reeditand manifestarea „Memento Gulag” ale carei prime editii au avut loc la Roma, Bucuresti si Berlin.

 

  • De intalnirea de la „Casa Romaneasca” s-a ocupat si editorialul „Ziarului de Duminica” nr. 47 (379) din 30 noiembrie 2007, intitulat „Memorialul Sighet – un model pentru Europa”.

 

Memorialul Sighet, un model pentru Europa

Un articol de Romulus Rusan

Intorsi din Parisul paralizat de greve, am incercat sa-mi explic prin ce s-a deosebit consacrarea de acolo a Memorialului fata de celelalte simpozioane si expozitii prin care acesta s-a ilustrat peste hotare. Bineinteles ca, in primul rand, prin stralucirea sobra pe care o emana aceasta capitala obisnuita cu evenimentele si care tine cu tot dinadinsul sa nu se lase impresionata de ele decat dupa o severa triere.

Pe de alta parte insa, vorbind la Paris despre rezistenta, despre represiune, despre victime, trebuie sa stii ca aceste cuvinte au un sens total diferit. Franta nu a cunoscut comunismul ca regim oficial decat la modul trecator si benign, prin guvernele – sporadice -ale “stangii unite”. In vocabularul istoric, cuvantul “rezistenta” desemneaza exclusiv rezistenta antifascista din timpul ocupatiei germane.

Franta n-a avut o rezistenta anticomunista, dupa cum n-a avut in timpurile moderne o represiune de masa, asa cum s-a intamplat la noi in comunism. Victime – cu atat mai putin. Democratia franceza, fie ca guverna stanga sau dreapta, nu si-a permis excese coercitive, ca dovada potolirea catifelata a revoltei studentesti din Mai 1968 sau a rascoalei faubourg-urilor de acum doi ani.

Intr-un asemenea context, intalnirea din Rue Theophile Gautier a aparut ca o necesara si surprinzatoare limpezire a unui fenomen pana atunci pierdut in ceata. In Franta, gulagul romanesc era cunoscut doar prin Experimentul Pitesti, ilustrat prin lucrarile lui Bacu si Ierunca (acesta din urma prefatat de insusi Francois Furet). Sighetul, Aiudul, Gherla si Canalul erau abstractiuni de dincolo de Cortina de Fier. Prin prezentarea pe care am facut-o Memorialului, auditorii parizieni au inteles nu numai de ce acesta este cotat de Consiliul Europei printre primele trei locuri ale memoriei continentului (alaturi de Memorialul Auschwitz si Memorialul francez al Pacii), ci si ce au insemnat libertatile si drepturile omului intr-o tara in care 29% dintre detinuti erau tarani si 13% muncitori, cum era Romania comunista. Un subiect la care francezii (de stanga sau de dreapta) rezoneaza prin insasi mostenirea lor genetica.

Iata de ce prezentarea Memorialului de la Sighet ca “un model pentru Europa”, asa cum a facut-o Stephane Courtois, prietenul Romaniei (l-as asemana, pentru vremurile noastre, cu Jules Michelet si Edgar Quinet), a trezit o simpatie iesita din comun. Ce s-a spus despre Sighet si despre cel dintai memorial al victimelor comunismului din lume a sunat ca o concluzie definitorie tocmai in acest oras, in care pietrele din caldaram sunt ele insele cele mai vechi si in care muzeele, daca ai vrea sa le vezi pe toate, ti-ar lua toate zilele anului.