» » » » Gheorghe CORNELIU zis Szarvas

Gheorghe CORNELIU zis Szarvas

fotografie din Arhiva Memorialului Sighet, fond Adrian Brişcă

 

n. 2 iunie 1904, în comuna Zagon, judeţul Trei Scaune, într-o familie de ţărani săraci

funcţionar

a fost adjunct al lui Victor Lupşa, liderul organizaţiei „Vlad Ţepeş II” între anii 1949-1950.

Prin  sentinţa nr. 666/6 iulie 1951 a Tribunalului Militar Oraşul Stalin [Braşov], a fost condamnat în contumacie la 25 de ani muncă silnică.

A murit în iarna 1950/1951 în condiţii neelucidate, în munţii din apropierea comunei Zagon, judeţul Trei Scaune (asăzi Covasna).

 

 

***

Organizaţia „Vlad Ţepeş II”

 

În 1949 în depresiunea Vrancei s-a constituit una dintre cele mai extinse organizaţii din rezistenţa anticomunistă. Iniţiatorul organizaţiei a fost Victor Lupşa, supranumit „Colonelul” de către ţăranii din Vrancea, secondat de Gheorghe Cornelia zis Szarvas, ambii originari din comuna Zagon, judeţul Trei Scaune (astăzi Covasna). Organizaţia a găsit un mediu propice de constituire, datorită nemulţumirilor manifestate de vrânceni, cărora regimul comunist le confiscase munţii şi pădurile.

„Vlad Ţepeş II” a avut aderenţi în diferite comune ale Vrancei: Nereju, Herăstrău, Nistoreşti, Păuleşti, Tulnici, Soveja, Spineşti, Bârseşti, Valea Sării, Colacu, Vidra, Tichiriş, Andreiaşu de Jos, Paltin şi Vidra, Burca, Năruja şi Lepşa. De asemenea, au existat membri în câteva localităţi cu populaţie românească din judeţul Trei Scaune: Zăbrătău, Crasna, Zagon, Zăbala, Sita Buzăului, Covasna şi Barcani, precum şi în comune din judeţul Râmnicu Sărat: Neculele, Poeniţa şi Dumitreşti.

Pentru a mobiliza cât mai mulţi localnici, Lupşa a insistat foarte mult pe ideea susţinerii organizaţiei de către americani, pe faptul că războiul dintre cele două blocuri politico-militare rivale din Europa avea să izbucnească în vara anului 1950.

Planul realizat de Lupşa prevedea ca în noaptea de 23/24 iulie 1950 să izbucnească insurecţia, membrii organizaţiei urmând să preia controlul localităţilor, iar ulterior coloanele să se îndrepte spre Focşani. În noaptea prevăzută nu s-a trecut la acţiune decât la Bârseşti, unde s-a tras clopotul de la biserica satului, au fost arestaţi miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei), deşi au existat întruniri şi în alte localităţi.

Intervenţia autorităţilor a fost rapidă, dură şi eficientă. Au fost înregistrate mai multe execuţii sumare (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu, din Bârseşti, Radu Hurjui, din Nereju), sute de persoane au fost arestate, familiile fugarilor au fost maltratate pentru a-i determina pe cei dintâi să se predea, multora le-au fost confiscate bunurile de strictă necesitate. La sfârşitul anului 1950 întreaga zonă a Curburii Carpaţilor era pacificată.

Prin anchetele dure ale Securităţii din Focşani, Galaţi sau Braşov au trecut nenumăraţi localnici, iar 308 persoane au fost judecate în 18 loturi de către Tribunalele Militare Galaţi şi Braşov, între iunie şi noiembrie 1951. S-au pronunţat pedepse grele, inclusiv mai multe condamnări la moarte, aduse la îndeplinire (Constantin şi Victor Manoliu, tată şi fiu, Vasile Cojocaru, toţi trei din Bârseşti, locotenent-colonelul Ion Strâmbei, din Râmnicu-Sărat, Gheorghiţă Bălan, din Soveja).

(informaţiile despre organizaţia Vlad Ţepeş II au fost extrase din materialul documentar realizat de istoricul Dorin Dobrincu pentru Memorialul Sighet.Sala Rezistenţa anticomunistă din munţi )