» » » » Ianuarie 1958 – revolte împotriva colectivizării

Ianuarie 1958 – revolte împotriva colectivizării

posted in: Din "marea de amar" | 0

11 IANUARIE 1958

0535759d9ff2a54eeab381f9cf6062800e8
Revolte împotriva colectivizării Fototeca online a comunismului românesc. Rascoale taranesti [Fotografia #NA053]
La Cudalbi, în regiunea Galaţi, câteva sute de persoane protestează împotriva sosirii „de la Bucureşti” a unui inginer de cadastru, care urmează să facă măsurătoarea pentru comasări, şi cer preşedintelui Sfatului Popular să le dea înapoi declaraţiile de înscriere. Preşedintele refuză şi, când pregăteşte să închidă sediul şi să plece, este bătut. Trupele de Securitate sosite de la Galaţi fac arestări, urmează ancheta şi procesul.

Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti îi încadrează pe cei arestați („elemente agitate din comună”) la „acte de teroare” și ”rebeliune” („au participat la lovirea preşedintelui pentru a le da înapoi cererile de intrare în C.A.P.”) şi îi condamnă la  pedepse de până la 25 de ani „închisoare corecţională”.

 

 

 

REVOLTE ŞI „INSTIGATORI”

00293dd4de5cddba2c733c65f233097f05a
Revolte împotriva colectivizării Fototeca online a comunismului românesc. Rascoale taranesti [Fotografia #NA002]
Indiferent de regiune, nemulţumirile nu conteneau. Securitatea a adoptat o nouă tactică profilactică, arestând în satele recalcitrante pe liderii de opinie şi condamnându-i pentru „instigare publică”. Erau trecuţi în această categorie chiar şi cei ce se adresau cu memorii autorităţilor, plângându-se că nu mai pot plăti cotele, sau care erau primiţi în audienţă la Comitetul Central (într-un sat din zona Brăilei au fost arestaţi chiar la înapoierea în sat).

În luna decembrie 1957, ţăranii din comuna Griviţa-Galaţi au întocmit o cerere de ieşire din colectivă, semnată în grup. A fost arestat şi condamnat la zece ani „instigatorul” de 32 ani Ştefan I. Mihalache. Pentru un protest similar, îndreptat împotriva primarului corupt, o lună mai târziu a fost arestat şi condamnat la 7 ani, tot pentru „instigare”, Andrei Niţă, de 58 ani. Amândoi „instigatorii” fuseseră membri ai Partidului Naţional Ţărănesc.

La Măcin – Tulcea, sătenii şi-au cerut la 8 ianuarie 1958 retragerea din colectiv. Arestat (şi condamnat la zece ani) a fost de astădată un om dintr-un sat vecin, care venise în vizită la rude şi se plânsese de situaţia din colective.

La Pisica – Galaţi, ţăranii au sechestrat un activist şi au devastat sediul G.A.C., reuşind să-şi retragă cererile. Trei dintre ei au fost condamnaţi la opt ani închisoare.

La Isaccea Galaţi, în 16 ianuarie 1958 un episod similar (plus răsturnarea unei maşini a miliţienilor veniţi să reprime) s-a soldat cu condamnări între 8 şi 25 ani muncă silnică.

Toată zona Galaţi-Tulcea a fost străbătută de revolte urmate de arestări: în 18 ianuarie – comuna Hănguleşti, în 28 ianuarie – Luncaviţa, în 31 ianuarie – Vânători, de-a lungul întregii luni ianuarie – Găgeşti.

Tot în acea perioadă, ţăranii din Budeşti Vrancea (comună cu specific viticol) au refuzat să predea cotele de cereale. „Instigatorul” de serviciu, un ţăran de 47 ani, a fost condamnat de Tribunalul Militar Constanţa la 7 ani închisoare.

Exact acelaşi lucru s-a întâmplat în comunele FocuriIaşi, Cuza VodăRoman şi, din nou, Mihail KogălniceanuGalaţi. Pentru că în urmă cu un an, în această ultimă comună mai fusese o răzmeriţă, soldată cu arestări, şi pentru că ţăranii trimiseseră scrisori anonime la ziarul „Scânteia”, pedepsele pentru cei arestaţi acum au fost pe măsură: 6 ani, 12 ani, 16 ani şi chiar 18 ani.

Răzmeriţele s-au mutat, treptat, spre vest, în toate regiunile Munteniei (la RomâneştiPrahova, DejoiVâlcea şi Răteşti – Argeş) şi Olteniei (la Gârla Mare, Ţandăra, Slăvuţa, Piscu Vechi, Vânători, Sălcuţa, Măceşu de Jos, Cujmir, Cerat-Segarcea şi Cetate în Dolj şi la Deveselu în Olt).

Apoi au urcat spre Nord, în Moldova. La Mitoc, Săveni, în Suceava, ţăranii s-au opus schimbării terenurilor, ameninţând că vor face răscoală ca în 1907.

La Criveşti-Paşcani un ţăran, Frija Vasile, şi-a culcat copilul în faţa tractoarelor, ca să împiedice comasarea. Pentru că au venit să-l aresteze, alţi ţărani i-au luat apărarea. Au fost arestaţi cu toţii şi, pentru că făcuseră un protest şi la Comitetul Central, au fost condamnări exemplare, de la 16 la 18 ani. Frija Vasile avea 7 copii, ceilalţi câte patru. Au fost eliberaţi abia în 1964, prin graţiere.

 

Relatări de Cicerone Ioniţoiu (manuscris)