» » » » Ioan Popșa

Ioan Popșa

posted in: Din "marea de amar" | 0

n. 1 noiembrie 1922, Apşa de Mijloc – m. 4 aprilie 1952, închisoarea Târgu Ocna

student

La 8 noiembrie 1947 a fost reţinut de organele Siguranţei Sighet fiind acuzat derăspândire şi afişare de manifeste maniste. Este închis la Gherla, unde a stat până în ziua de 29 mai 1947, când a fost pus în libertate.

În luna ianuarie 1948 a fost din nou arestat de către organele Siguranţei, reuşind să evadeze. De la această dată a devenit fugar, punând bazele, împreună cu fratele său, Vasile Popşa, grupării de rezistenţă anticomunistă care le poartă numele.

A fost arestat la 28 iunie 1949. Prin sentinţa nr. 1/1950 dată de Tribunalul Militar Cluj a fost condamnat la 20 ani muncă silnică pentru crima de „uneltire contra ordinii sociale” (”a activat intens în mișcarea național țăranistă la Sighet).

Încarcerat la Pitești, este transferat la spitalul penitenciar Târgu Ocna unde a murit la 3 aprilie 1952 de T.B.C. pulmonar.

 

***

 

Grupul de rezistență anticomunistă Popșa

În ianuarie 1948 Ioan Popșa, fugar, se refugiază în munți. În toamna lui 1948 i se alătură şi alţi tineri, urmăriţi şi ei de Securitate: Vasile Popşa (fratele lui Ioan), Mihai Şofron – student din Sighet -,  Ioan Rusu – student din Sighetşi Vasile Hotea zis Hrincu – student din Hărniceşti. În aprilie 1949 li se va alătură şi Ştefan Tand, ţăran din Rozavlea, şi elevii Gavrilă G. Iusco, Gavrilă I. Iusco şi Ioan D. Dunca.

În ianuarie 1949 fraţii Popşa iau legătura cu preotul greco-catolic Ioan Dunca Joldea din Ieud, urmărit şi el de Securitate. Acestat le acordă ajutor şi suport moral şi devine liderul spiritual al grupului. De asemenea lărgeşte grupul de ajutorare a fugarilor cu preoţii Alexandru Chindriş şi Vasile Hotico şi călugăriţele Palaga Iusco, Maria Sas şi Palaga I. Iusco.

Membrii grupului Popşa îşi creează legături în comunele Ieud, Dragomireşti, Rozavlea, Vişeul de Jos, Şieu, Botiza, Săliştea, Borşa. Sunt aprovizionaţi cu alimente şi armament, primesc informaţii despre ce se întâmplă în ţară şi menţin contactul cu familiile. Cei care au avut curajul să le acorde ajutor vor fi însă urmăriţi de Securitate, apoi arestaţi, anchetaţi şi judecaţi în perioada 1949-1950.

Fraţii Popşa au adunat în jurul lor şi câţiva elevi din Sighet şi din satele din jur, conduşi de  Ştefan Minică din Sighet şi de Ioan Zubaşcu din Dragomireşti. Aceştia vor fi arestaţi şi condamnaţi într-un proces în noiembrie 1949.

Scopul grupului din jurul fraţilor Popşa era schimbarea regimului comunist impus după 1945, aşteptând ca semnal al luptei lor declanşarea unui război între URSS şi statele democratice din Occident.

În ziua de 31 martie 1949, trei membri ai grupării au fost surprinşi în comuna Săliştea, fiind capturat Mihai Sofron.

La 3 mai 1949 membrii grupului se găseau în casa lui Dumitru Dunca Pâţu din Ieud, unde au fost depistaţi de către Securitate. În schimbul de focuri, Vasile Popşa este împuşcat mortal, iar Gavril I. Iusco, Gavrilă G. Iusco şi Ştefan Tand sunt prinşi. Ioan Popşa, Vasile Hotea şi Ioan Rusu scapă.

Ioan Popşa îi contactează pe Gheorghe Gherman, Vasile Gherman, Vasile Opriş zis Rusu, şi ei fugari în munţi, cu care încearcă refacerea grupului de rezistenţă. Este însă arestat la 28 iunie 1949.

Vasile Hotea şi Ioan Rusu s-au alăturat grupului de rezistenţă Tibleş, unde au activat până în martie 1953, când Hotea este împuşcat, iar Rusu capturat.

 

Memorialul Sighet, Sala 74 – Rezistența din Maramureș