» » » » Mihai Macovei

Mihai Macovei

posted in: Din "marea de amar" | 0
Mihai Macovei (fotografie din 2002, fotograf Florin Eșanu)

n. 1966, Botoșani

lăcătuş, Întreprinderea de Autocamioane Braşov

participant la revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987 de la Brașov

A fost arestat la 18 noiembrie 1987 și anchetat la Brașov și București

Prin sentința nr. 2823 a Judecătoriei Brașov din 3 decembrie 1987 a primit o condamnare de 2 ani (condamnare la locul de muncă) pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută în art. 321, alineatul 2 Cod Penal.

 

 

Mihai Macovei: Lucram la Turnătorie, la Sectoarele Calde. Dumnealor, cei de la Sculărie și de la Secția 440, au venit în secție la noi și ne-au „instigat”. Eu am venit însă fără să fi fost „instigat”.

Voce din sală: De-abia așteptau.

MM: Da, așteptam. Eram și noi nemulțumiți de neplata salariilor. În 10 noiembrie trebuia să ni se plătească salariile; ni s-a spus însă că planul s-a realizat în proporție de 96% și că din această cauză se întârzie plata salariilor. Până la urmă, în 14, ne-au dat salariile, dar diminuate cu 30 și ceva la sută. Ni s-a explicat că nu s-a realizat planul la numărul de camioane, nu s-au vândut camioanele și atunci s-a împărțit la toate secțiile din uzină același procent, să se plătească la fel. S-a diminuat salariul pe întreaga societate. Și în Sectoarele Calde era nemulțumire, din cauză că acolo sunt condiții foarte grele de muncă. Mulți chiar de acolo am plecat. Ne deosebeam de ceilalți prin hainele noastre foarte murdare. Astea sunt condițiile, e praf mult.

(…) Am fost arestat în 18 noiembrie. Dimineața, la 8, au venit doi subofițeri de Miliție și mi-au zis dacă am buletinul, să mă îmbrac și să iau și buletinul că trebuie să merg la Miliție să dau o declarație, ca simplu martor la evenimentul la care am luat parte. Am fost dus acolo cu o mașină descoperită, nu voiau să pară că e ceva, să scrie Miliție pe mașină. Era o mașină descoperită, cu o remorcă mică, tip multicar. Când am ajuns acolo, mi-a zis prima dată să dau o declarație și să spun ce am văzut acolo. Și am dat declarația exact despre ce s-a întâmplat, ce am văzut eu. Că s-a strigat: „Jos..“, adică „Vrem mâncare“, „Vrem lumină“, să ne dea banii înapoi, că s-a cântat „Deșteaptă-te române“ la Județeană, că s-a strigat „Jos comunismul, Jos dictatorul“. Am scris exact ceea ce a fost. Dar am spus că doar până la Spitalul Județean am fost și după aceea am plecat. Știam ce s-a întâmplat dincolo și nu voiam să intru la o pedeapsă mai mare, dacă spun că am fost și dincolo. După aceea am fost dus într-o sală de așteptare unde erau mai mulți dintre ai noștri, dar pe care nu-i cunoșteam, îi cunoșteam numai din vedere, că i-am văzut în grupul cu care am mers împreună la Consiliul Județean. Am așteptat acolo, mi-au pus cătușele la spate, ne-a legat cu mâinile la spate să nu fugim sau să facem ceva pe acolo.

După-amiază a venit un alt anchetator, nu s-a prezentat. Am fost introdus la el în birou, tot în civil era, și a zis „Spune ce-ai făcut“. „Păi, am dat o declarație“, am zis eu. „Mai scrie una.“ Am spus că am fost până la Spitalul Județean. El, atunci, când a văzut că m-am oprit acolo, a zis: „Scrie tot“. „Păi am scris tot.“ Și atunci s-a ridicat de pe scaun, m-a ridicat și pe mine și m-a prins de piept și mi-a tras doi pumni în stomac și a zis: „Te bat acuma, dacă eu vreau, te bat acum și mori peste câțiva ani, în așa fel te bat“, asta dacă nu vreau să recunosc exact ceea ce am făcut. Eu n-am recunoscut, tot așa am scris declarația. Mi-a dat iar câțiva pumni în piept și după aceea a fost chemat de altcineva, a ieșit din birou și n-a mai revenit.

Pe mine m-a dus din nou în sala aceea de așteptare, iar la orele 11 am fost introdus în alt birou. Acolo era un alt anchetator, nu mi-a spus cum se numește, care mi-a spus: „În seara asta eu sunt schimbul trei și vei petrece cu mine; trebuie să dai declarații să recunoști ceea ce ai făcut acolo“. Am spus că am mai dat câteva declarații până atunci. Atunci el a zis: „Da, dar nu-s complete“. Scriam declarația și când vedea că mă opresc acolo și, deci, nu vreau să spun că am fost până în centru, la Județeana de partid, chema pe un plutonier major sau adjutant, nu știu cum îl chema. Nu dădea telefon; venea ăla și îmi trăgea. După aia mă lega cu mâinile la spate cu cătușele și mă bătea în spate, în piept, cu genunchii.

 

Fragment din masa rotundă organizată la 8 noiembrie 2002 de Centrul de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet. Au participat  11 dintre miile de manifestanţi de la Braşov, care au narat în fata istoricilor şi ziariştilor întâmplările prin care au trecut atunci.

Transcrierea dezbaterii moderate de Romulus Rusan, directorul CISAC, a fost publicată în cartea „O zi de toamnă, cândva… (15 noiembrie 1987), Fundația Academia Civică, 2004