» » » » Una din anchetele judiciară şi medico-legală din 1993 din comuna Apateu)

Una din anchetele judiciară şi medico-legală din 1993 din comuna Apateu)

Ancheta asupra crimelor comise asupra ţăranilor din judeţul Arad a fost declanşată în urma unei interpelări făcute în Parlamentul României, la 15 februarie 1993, de un deputat de Timiş, medicul Teodor Vintilescu. Parcursul interpelării a fost unul normal pentru un stat democratic: ministrul pentru relaţia cu parlamentul a cerut răspunsul Procurorului General, acesta a înaintat cazul Parchetului Militar, care a cerut informaţii arhivelor şi rudelor, făcând apoi investigaţii pe teren, prin deshumarea celor ucişi şi identificarea lor.

Între alţii a fost interogat în cursul anchetei Aurel Moiş, unul din şefii Securităţii Timiş (celălalt şef, Coloman Ambruş, murise cu 11 ani în urmă). Moiş a negat orice amestec în evenimentele anului 1949, spunând cu un cinism dezarmant că nu-şi mai aminteşte nimic. Ulterior, deşi Arhivele SRI au oferit anchetatorilor date despre întreaga încrengătură de responsabili (Comandamentul Unic, Trupele de Securitate, activiştii de partid), deşi a rezultat din mai multe mărturii că unii dintre cei ucişi nici măcar nu participaseră la răscoală, ci au fost luaţi de acasă şi ucişi arbitrar. Rezultatul anchetei a fost ţinut mai bine de trei ani pe loc, până în 2 februarie 1997, când, cu un cinism bine calculat, şeful adjunct al instanţelor militare a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că, după 48 de ani, crimele din categoria „omor deosebit de grav” au fost prescrise.

Deşi în aparenţă inutilă, văzută prin prisma rezultatelor punitive, ancheta din 1993 (făcută cu profesionalism în cadrul Parchetului Militar din Timişoara) are o importanţă deosebită, pentru că reconstituie ramificaţiile sistemului represiv şi disiparea răspunderii între participanţii la crimă: toţi vinovaţi, deci niciunul.

Dificultatea anchetei căpitanului (pe atunci) de justiţie Romeo Bălan a constat în faptul că majoritatea martorilor (consăteni, membri de familie) au fost deportaţi în Dobrogea chiar în ziua când au fost comise asasinatele, iar cadavrele au fost aruncate în gropi necunoscute, ulterior ştergându-se urmele.