» » » » Viaţa Brăilei: Expoziţia „Rusaliile Negre: deportarea în Bărăgan”

Viaţa Brăilei: Expoziţia „Rusaliile Negre: deportarea în Bărăgan”

posted in: Diverse | 0
Scris de Anamaria CORNEANU
19:21:37 luni, 12 septembrie 2011

La Teatrul “Maria Filotti”, din Brăila a avut loc, astăzi, 12 septembrie, expoziţia „Rusaliile Negre: deportarea în Bărăgan”. La eveniment au fost prezenţi Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet, şi Juvenale Harabagiu, preşedintele “Pro Basarabia şi Bucovina” filiala Brăila.

Deşi a fost aşteaptată cu mare drag, scriitoarea Ana Blandiana nu a putut fi prezentă, urmând să susţină o conferinţă pe 19 septembrie, la Parlamentul European. „Este un eveniment de o importanţă majoră, era normal ca societatea civilă să o rememoreze”, a declarat Juvenale Harabagiu, preşedintele asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala Brăila. Expoziţia a fost creată din panouri ce au fost expuse cronologic şi tematic prezentând mai multe evenimente care au redat situaţia internaţională din anii 50 când a avut loc desprinderea lui Tito de Kominformul stalinist, elaborarea planului de „dislocare”, alcătuirea „listelor negre”, pregătirea şi executarea deportării, viaţa în Bărăgan, clădirea caselor, procurarea apei şi mâncării, şcoala, munca, înmormântările, în sfârşit „Domiciliul obligatoriu”.

Plini de durere şi cu ochii încremeniţi, pierduţi parcă în amintirea acelor vremuri, bătrânii care au trecut prin toate acele evenimente dureroase, transpuse acum doar prin câteva panouri, şi-au amintit de acele momente.

Doar panourile mai stau mărturie acelor vremuri

Panourile prezintă întreaga serie tragică de evenimente fiind expuse sute de fotografii, hărţi şi obiecte, toate provenind din banca de date a Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului. Această expoziţie face parte din proiectul „Memoria deportărilor din România” şi este susţinut de programul „Europa pentru cetăţeni.

Acest vernisaj a avut ca scop prezentarea deportărilor petrecute în Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, care au conturat unul dintre numeroasele proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominaţie sovietică. În urma unui plan pregătit, timp de trei luni, cu precizie diabolică, au fost scoşi din casele lor, pe parcursul nopţii de 18/19 iunie, fără niciun anunţ prealabil, peste 44.000 de oameni, începând cu femeile şi bărbaţii apţi de muncă şi continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani şi din copii de toate vârstele (unul din ei, născut abia cu două zile înainte).

10.000 de militari înarmaţi au fost detaşaţi în acest caz

Întrebarea – pe care o pune expoziţia este: care a fost rostul dezrădăcinării unui număr atât de mare de oameni? Se temea regimul comunist de hărnicia, de seriozitatea, de anticomunismul lor, de speranţa cu care ei aşteptau ca americanii să-i elibereze, pătrunzând în ţară prin Iugoslavia lui Tito? Altfel nu se explică forţele uriaşe puse în joc: peste 10.000 de militari înarmaţi (securişti, miliţieni, elevi de şcoală militară, grăniceri şi pompieri), coordonaţi şi supravegheaţi de 2500 de activişti de partid.
Unele sate au fost totuşi transformate în centre de „domiciliu obligatoriu” pentru miile de deţinuţi politici eliberaţi din închisori la expirarea pedepsei, dar consideraţi recalcitranţi şi „nereeducabili”. Între 1955 şi 1964, s-au perindat pe la Rubla, Măzăreni Urleasca, Dropia, Zagna Vadeni, personalităţi ale vieţii politice şi culturale, între care Corneliu Coposu, Constantin C. Giurescu, Ion Diaconescu. Suplimentele de pedeapsă, mergând de la 12 la 60 luni, convieţuirea îndelungată într-un perimetru redus le-au permis să se împrietenească, să-şi transforme noua existenţă într-o şcoală a solidarităţii.

Cea mai neomenească detenţie în această perioadă a fost aceea a şapte copii – cu vârste între 1 şi 12 ani – expulzaţi la Lăteşti împreună cu mama lor, după ce tatăl, preot reformat, fusese condamant la 22 ani de închisoare. Un alt preot, ortodox, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă pentru că a îndrăznit să părăsească pentru scurt timp DO (domiciliul obligatoriu), unde fusese adus după alţi 9 ani de detenţie.

 

Viaţa Brăilei: Expoziţia „Rusaliile Negre: deportarea în Bărăgan”