Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Maria Herescu

Maria Herescu

posted in: Din "marea de amar"

n. 24 oct. 1908, Perişani (Argeş) – m. 9 mai 1954, închisoarea spital Văcărești

 

A fost arestată la 22 ianuarie 1953 și a fost condamnată la 2 ani închisoare corecţională pentru ”omisiune de denunţ” (sentința nr. 1043/1953 a Tribunalului Militar Bucureși). Încarcerată la Pitești și la Văcărești

A murit la 9 mai 1954 în spitalul-penitenciar Văcăreşti.

 

 

 

Aristina Pop Săileanu: Doctorul Nicolae Popescu a fost un medic extraordinar, doamnă. A făcut nenumărate demersuri la Ministerul Sănătăţii ca să obţină antibiotice pentru mine, pentru toate fetele care erau grav bolnave de plămâni, şi pentru băieţi, care erau în aripa cealaltă, plină numai cu deţinuţi politici, care sufereau de tuberculoză şi de alte boli. Era foarte mult tineret care suferea de tuberculoză. Doctorul a făcut foarte multe demersuri şi, până la urmă, a obţinut pentru mine 10 grame de streptomicină, 200 de rimifon şi vreo 600 de pastile de PAS, şi m-a pus pe tratament. Mi-a zis să stau mereu în pat – nici nu puteam altfel, pentru că aveam 40 de grade temperatură încontinuu. A început să-mi dea tot felul de vitamine…

În sfârşit, pe parcursul tratamentului acesta, au mai adus şi alte bolnave. Au adus-o pe Maria Herescu din Piteşti, care a avut un ghinion extraordinar. Avea doi ani condamnare. Mai avea trei sau patru luni până la eliberare şi a murit de TBC, lângă mine. Când m-am trezit dimineaţa, era moartă. A venit miliţianca la geam şi a spus: „Pop, Hereasca-i moartă lângă tine!”. Eu o îngrijisem, deşi eram, eu însămi, foarte bolnavă şi aveam febră mare. Numai eu ştiu ce era în sufletul meu… Medicii veneau, îţi dădeau tratamentul, sanitarul venea, îţi făcea injecţia şi pleca. Noi între noi trebuia să ne ajutăm.

Liana Petrescu: Maria Herescu ştiţi pentru ce fusese condamnată?

APS: Nu ştiu pentru ce era condamnată, dar ştiu că era soţie de învăţător. Avea un băiat arestat, pe care, întâmplător, l-a văzut în curtea închisorii din Piteşti, înainte de a fi adusă la Văcăreşti.

LP: Aşadar, şi ea, şi băiatul au trecut prin Piteşti?

APS: Desigur, băiatul trebuie să fi fost deja arestat şi condamnat când ea era la Securitate în Piteşti. Când a venit, avea un infiltrat pulmonar, dar după ce l-a văzut pe băiat, s-a supărat foarte tare şi, întrucât suferea şi de ficat, n-a mai putut să mănânce. Boala s-a cronicizat… Având 42 de ani, Ministerul Sănătăţii nu i-a mai dat aprobare pentru tratament şi a murit femeia cu zile.

 

 

Din cartea Aristina Pop Săileanu, “Să trăiască partizanii până vin americanii!” Povestiri din munţi, din închisoare şi din libertate. Interviu de Liana Petrescu. Postdocumentare, aparat critic Virginia Ion, editor Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2008