Notă asupra convorbirii dintre dl Mark Ethridge și un membru al Partidului Comunist
București, 24 noiembrie 1945
(Persoana intervievată este un comunist român, de orientare veche, care deține o funcție minoră în guvern. El a spus că, deoarece în timpul interviului nu-și propune să urmeze linia partidului, ci să-și expună propriile păreri, trebuie să insiste ca numele să nu-i fie folosit.)
Persoana a afirmat că comuniștii români controlează efectiv actualul guvern, cu ajutorul simpatizanților, subsecretarilor de stat și al funcționarilor mărunți de la guvern, precum și prin propriii miniștri comuniști din guvern. Ca răspuns la rugămintea dlui Ethridge de a-l informa dacă politica și acțiunile Partidului Comunist român sunt sau nu controlate de Moscova, sursa a răspuns: „Vă puteți imagina că nu ar fi așa?”
Sursa și-a exprimat convingerea că Regele, comuniștii români și generalul Susaikov sunt toți neliniștiți să ajungă la o soluție în actuala criză de guvern. Comuniștii își dau seama că din cauza popularității Regelui, nu ar fi oportun să-l înlăture acum și că opoziția continuă a guvernului la dorințele Regelui creează o reacție nefavorabilă împotriva guvernului, și în special a comuniștilor, în întreaga populație. Regele susține poziția că nu este de datoria sa să medieze între ruși, pe de o parte, și americani și britanici, pe de altă parte. El a făcut apel la ajutorul Aliaților și încă așteaptă un răspuns de la doi din cei trei Aliați. Până nu primește instrucțiuni de la toți Aliații despre ceea ce să facă în această situație, el poate doar să rămână ferm și să lase evenimentele să-și urmeze cursul. Sursa spune, de asemenea, că și generalul Susaikov, ca o chestiune de prestigiu personal, dorește foarte mult să rezolve actuala criză. Sursa știe, din informați directe ajunse la ea, ca în urmă cu o lună generalul Susaikov, în numele Rusiei Sovietice, ar fost de acord cu o formă de guvern de compromis, cu o condiția, să fie propus într-o manieră care să nu indice că, prin acceptarea lui, Rusia se înclină în fața presiunii americane și britanice. Sursa nu poate fi sigură că în prezent generalul Susaikov ar mai dori un curs asemănător, pentru că acum s-ar putea ca Rusia să considere soluționarea problemei românești numai ca o parte a soluționării relațiilor Statele Unite-Rusia din întreaga lume.
Sursa crede totuși că ar merita să se încerce un compromis. El spune că cel mai bun mod de realizare ar fi că Regele să apeleze mai întâi la generalul Susaikov și apoi, pe rând, la reprezentanții britanic și american ai Comisiei Aliate de Control, pentru sfaturile lor în a-și rezolva dificultațile cu guvernul. Dacă acest apel ar fi făcut, generalul Susaikov probabil că ar putea sugera un guvern de compromis condus de un nou prim-ministru. El nu poate face propunerea din proprie inițiativă, pentru că ar fi considerată de Rusia amestec în treburile interne ale României. Sursa a pledat în favoarea lui Pătrășcanu ca prim-ministru, acceptabil pentru acest guvern. El a spus că persoane ca Știrbey sau Vișoianu ar putea să fie luate în calcul, dar probabil ei vor fi de neacceptat pentru Rusia.
Sursa a apreciat că Forța Partidului Comunist la urne, dacă s-ar ține alegeri astăzi în întreaga
Țară, nu ar fi mai mare de 8-10% din potențialii votanți (după plecarea dlui Ethridge, sursa a caracterizat ca incorectă recenta afirmație a dnei Pauker că 160.000 persoane s-au înscris în Partidul Comunist, în ultima lună). Sursa apreciază că forța Partidului Socialist la urne este de aproximativ 20-25% din totalul voturilor. Sursa crede că național-țărăniștii și liberalii sunt slabi, ineficienți și fără adevărate organizații de partid. Motivele date pentru această afirmație au fost destul de vagi. Pe de altă parte, sursa crede ca Partidul Comunist este cel mai bine organizat dintre toate partidele politice din România.
C.V.R. SCHUYLER
General de Brigadă,
Reprezentant în
Comisia Aliată de Control
din Ulrich Burger, Misiunea Ethridge în România, prefață de Dennis Deletant, postfață de Romulus Rusan, traducerea textelor din limba engleză Florica Mateiaș și Raluca Schiau, Fundația Academia Civică, 2000
