Nikolai Berdiaev a scris un celebru eseu intitulat „Despre vrednicia creștinismului și nevrednicia creștinilor”. Conferința va prilejui o incursiune în cronica bimilenară a Bisericii lui Hristos, ca scenă „terestră” a contrastului dintre „litera Evangheliei” și întruchipările sale, mereu parțiale și distorsionate. Noua religie, născută pe teritoriul Imperiului Roman, a generat convertirile din generațiile post-apostolice pe temeiul așteptării unei iminente instaurări a Împărăției lui Dumnezeu. Amânarea misterioasă și neliniștitoare a Parusiei, adică a celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos, a determinat Biserica să se adapteze tot mai mult la realitățile imanente ale istoriei. Adică să accepte o fatală secularizare. După Constantin cel Mare, unitatea Bisericii a devenit sinonimă cu unitatea imperiului creștin, manifestat sub dubla identitate a Bizanțului și a Occidentului latin, dominat de papalitate. Dacă în primul mileniu, teologia politică imperială a reușit să salveze, în linii mari, unitatea Bisericii, după Marea Schismă de la 1054 a urmat un al doilea mileniu în care tendințele centrifugale au predominat. Creștinismul a devenit global, plătind însă prețul unei expansiuni prin sciziparitate. Reacția față de tragedia spirituală a sfâșierilor interconfesionale s-a organizat eficient abia după Primul Război Mondial, prin apariția mișcării ecumenice. La un secol de la această trezire a dorului față de unitatea originară și idealizată a Bisericii, bilanțul de etapă nu este neapărat optimist.
În suita de conferințe „Justiția memoriei”, prelegerea lui Teodor Baconschi,eseist, diplomat și istoric al religiilor,, intitulată CREȘTINISMUL UNIVERSAL, DE LA IDEALUL UNITĂȚII LA REALITATEA DEZBINĂRII. Scurtă istorie a mișcării ecumenice susținută în 24 aprilie 2025 la Reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului la București, încearcă să răspundă la câteva întrebări: Se putea face mai mult? Vom reuși să refacem „cămașa fără cusătură” a lui Hristos în interiorul istoriei, sau doar la capătul acesteia, într-o dimensiune eshatologică la care nimeni nu are deocamdată acces?
Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistemul politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.
