Pagina principală
Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei PDF Imprimare Email

 

Fondatori Ana Blandiana şi Romulus Rusan

 

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este realizat şi administrat de Fundaţia Academia Civică.

Vreţi să înţelegeţi România de azi? Vizitaţi Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei

 

Cea mai mare victorie a comunismului - o victorie relevată dramatic abia după 1989 - a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.

Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o formă de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective.

Format din Muzeul de la Sighet şi din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, cu sediul în Bucureşti, precum şi organizator al Şcolii de Vară, Memorialul este o instituţie a Memoriei, unică în felul ei prin faptul că este în acelaşi timp institut de cercetare, de muzeografie şi de învăţământ.

La întrebarea "Poate fi reînvăţată memoria?", Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din România este un convingător răspuns afirmativ.

 
Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului PDF Imprimare Email

Fotografii ale deţinuţilor

Crearea Muzeului de la Sighet a fost precedată şi apoi suţinută de activitatea Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului. Întâi istorie orală, dar, în paralel, strângerea de documente, fotografii, obiecte şi hârtii care să poată fi folosite în crearea celor peste cincizeci de săşi în fostele celule ale închisorii.

Muzeul, care adesea este confundat el singur cu Memorialul, este produsul Centrului de Studii. 

 

Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului îşi are sediul în Bucureşti. 

 

Creat în 1993 de Romulus Rusan, fiinţând mereu în criză de fonduri şi personal, Centrul a reuşit să producă proiectele de reabilitare şi dotare a muzeului, banca de date necesară umplerii acestuia cu un conţinut realist şi credibil. S-a structurat în câteva departamente, a căror activitate va fi descrisă în continuare. S-a preocupat de atragerea unor colaboratori valoroşi, de crearea unei promoţii de cercetători tineri, chiar dacă n-a avut posibilitatea să facă prea multe angajări iar salariilor sunt mici. A stimulat dezbaterea unor teme importante, pe terenuri neexploatate, în cadrul simpozioanelor, seminariilor, atelierelor şi meselor rotunde.

Prestigiul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, care este condus de Romulus Rusan, este confirmat de prezenţa în consiliul ştiinţific a unor cercetători de talie internaţională.

 

 
Memorialul Sighet - un drum nu numai spre trecut, ci şi spre viitor PDF Imprimare Email

Ana Blandiana

 

Asemenea indivizilor, popoarele se deosebesc nu numai prin felul în care îşi trăiesc destinul, ci şi prin felul în care ştiu să şi-l pună în valoare. Polonezii au reuşit să dea nefericirii lor seculare definiţia demnităţii, evreii şi-au transformat martiriul în apoteoză.
În ceea ce ne priveşte, ştiinţa potrivirii lucrurilor ne-a fost, din păcate, aproape întotdeauna necunoscută. Aproape întotdeauna am preferat să ne întâmpinăm oaspeţii nu cu lacrimi, ci cu pâine şi sare, şi să ne oblojim rănile în tăcere şi singurătate. Există o mare singurătate în destinul poporului român şi există o insuportabilă tăcere. 
Memorialul de la Sighet se naşte din credinţa că această singurătate trebuie să înceteze. Şi ea nu poate înceta decât dacă tăcerea încetează.

 

 


 

 
"Memoria ca formă de justiţie" PDF Imprimare Email

Joi, 9 mai 2013, am deschis în str. Jean Louis Calderon nr. 66 (între str. Maria Rosetti şi Grădina Icoanei) spaţiul expoziţional permanent al Memorialului Sighet la Bucureşti, "Memoria ca formă de justiţie". 

 

Spaţiul este deschis de luni până duminică între orele 10-18

 

 

 

 

 
Dosar documentar 1945 PDF Imprimare Email

Imagine din sala 12: 1945. De la Yalta la Moscova, Muzeul Memorial Sighet

Anul 1945 este una din acele răscruci ale istoriei care schimbă brutal mersul de până atunci al omenirii: sisteme politice, alianțe și chiar frontiere.

Războiului distrugător, cu zeci de milioane de victime omenești, cu metropole făcute una cu pământul, cu noi dictaturi, îi urma o nouă ordine geopolitică.

În atmosfera amenințătoare pentru pace de azi, reamintirea nenorocirilor aduse de „pacea rece” care s-a lăsat peste planeta fumegândă a anului 1945 ne poate sluji de avertisment și de învățătură.

Popoare întregi, abia scăpate de urgia războiului, s-au văzut ocupate de armatele învingătoare, care căutau să instaureze în teritoriile eliberate sisteme politice diametral opuse, după chipul și asemănarea lor.

Această nouă așezare statală și socială, pecetluită prin tratatele din 1947, care avea să dureze o jumătate de secol, n-a fost, din păcate, decât un armistițiu al armelor și ideologiilor sau ceea ce a fost denumit „războiul rece”.

După un alt sfert de secol războiul amenință din nou. Ca să-l preîntâmpinăm trebuie să cunoaștem, măcar sumar, istoria anului 1945.

Ca atare, dată fiind densitatea evenimentelor anului 1945, Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului va publica, în paralel cu alte apariții editoriale și mediatice, fragmente din arhiva proprie referitoare la fenomenele care au contribuit de-a lungul întregului an 1945 la comunizarea țării.

 

Romulus Rusan

 

Citeşte mai mult...
 
Din "marea de amar" PDF Imprimare Email

 

Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.


„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.

Citeşte mai mult...