Acolo (la Securitatea din Cluj, n. ed.) eram separat acum. Nu mai erau oamini dă la noi, eram cu alții străini. Și mi-aduc aminte, era unu’ de la Brașov care o avut un frate care o fost pilot și o trecut din țară în străinătate. Și, pă bază că s-o dus frate-său, i-o ridicat pă frații lui și pe o soră de-a lui. I-o ridicat p-ăia din cauza fratelui…
Șî… eram cu străini așa, nu-i mai cunoșteam. Mi-amintesc că ne ducea la cercetări acolo… Șî, domn’e, îi ducea acolo oamini sănătoși, când veneau, îi aduceau pă targă. Îi bătea la tălpile picioarelor. Îi bătea la tălpile picioarelor până nu mai putea să umble pă picioare. Șî o vinit rându’ că m-a dus și pă mini la declarații acolo, să-mi facă dosare. Șî acolo mi-o pus anumite întrebări… că am făcut anumiti lucruri, că io am tras clopotu’, că io am bătut pă cutare și cutare…
Da’ io oarecum ce-am făcut? Am recunoscut oarecum, da’ ce n-am făcut nu vroiam să recunosc. Zâcea c-am tras clopotu’, nu era adevărat. Șî zâce cătră mine, era un ofițer îmbrăcat militar: „Dacă nu recunoști”, zâce, „te bag dâncolo!”. Păi, atuncea mi-am dat sama: „Domn’e, ăsta mă bagă dincolo și acolo te bate până te duce cu targa!”. Și atuncea am semnat tăt, tăt, tăt ce-o zis ei. „Ce-o fi, o fi!” Șî atuncea, ce-o zâs ei așe o fost!
Am văzut oamini bătuți, nenorociți. Îi bătea la tălpile picioarelor până nu mai putea să umble pă picioare, te ducea din cameră acolo unde avea ei biroul, îți punea pă ochi ca niște ochelari dă cauciuc… Dă cauciuc era! Nu vedeai, numai te prindea de la spate și te împinjea, te sucea așa. Erai cu groază, că ti videai că ti sloboadă într-o groapă cu var, nu știu ce, că nu știai, nu-ți dădeai sama, nu-ți spuia nimică, că unde te duci. Îți punea ochelari din ăia dă cauciuc pă ochi, și așa te ducea, nu mai videai tu nimica până când te trezeai acolo undi ti ducea ei. Ș-apo’, atuncea am semnat așa, ce-o fi, aceia o fi…
Fragment dintr-un interviu cu Vasile Sfeșie realizat de Danie, Popa în 29 iulie 1996, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 452, publicat în Nu poate trăi țăranu’ fără pământ. Revoltele țăranești din Arad și Bihor (vara anului 1949), editor și studiu introductiv: Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2017
Vasile Sfeșie, născut la 22 martie 1923, Șiad (județul Arad), șase clase, țăran și muncitor, părinții țărani, căsătorit, un copil. Arestat imediat după revolta de la Ucuriș, a fost condamnat, prin sentința nr. 864 din 20 mai 1950 a Tribunalului Militar Cluj la 1 an închisoare corecțională pentru delictul de rebeliune contra autorității (art. 259 cod penal).
