Din “marea de amar”

Home » Română » Memorial » Din “marea de amar”

Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)

(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…

…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”

Romulus Rusan (2006)

Cuprins Din marea de amar (lista cu toate biografiile publicate în această secțiune)

Sergiu Macarie: A citit care sunt sentinţele. Eram în şir …al şaselea, eu, cinci ani muncă silnică

A citit care sunt sentinţele, s-a făcut pronunţarea, nu mi-a venit să cred. Eram în şir … profesorul Veniamin care … Read More

Aristina Pop Săileanu: Cu viitorul soț nu ne-am cunoscut direct. În închisoare el a stat, însă, cu fratele meu, Achim. Şi el şi-a pus în minte: „Eu nu mă căsătoresc până nu iese fata aceea din închisoare. Măcar s-o cunosc.”

(…) în ’65, m-a căutat viitorul meu soţ, m-a găsit, prin multe peripeţii. Ne-am văzut de două ori toamna, primăvara … Read More

Anastasia Iorgulescu: Am fost interogată de zece anchetatori, unul intra, altul ieşea; eu mi-am menţinut aceeaşi declaraţie. Şi îmi amintesc perfect că, la un moment dat, a intrat şeful anchetelor, care se numea Enoiu, căpitanul Enoiu…

Toată familia noastră a fost distrusă. Adică, tata a murit când au venit ruşii; mama a murit în lipsa mea, … Read More

Ep. Anton Durcovici moare în noaptea de 10/11 decembrie 1951 într-o celulă a închisorii din Sighet

(n. 17 mai 1888, Bad Deutsch-Altenburg, Austria – d. 10 decembrie 1951, Sighet) Episcop romano-catolic de Iaşi (30 octombrie 1947), … Read More

Doina Cornea: Aspra confruntare cu Securitatea din 19 noiembrie 1987 îi urma însă zilei de 18 noiembrie, ziua manifestelor de solidaritate cu muncitorii din Brașov… Ce superbă zi a fost aceea!

Cluj, la 19 noiembrie 1997 Ziua Adei (Ariadna Combes n. Iuhas, 1954-2016, fiica Doinei Cornea, n.ed.). Dumnezeu s-o aibă … Read More

Șerban Ghica: Totalul voturilor în favoarea P.N.Ţ.-ului întrecea cele mai optimiste pronosticuri. Rezultatul aproximativ a fost de aproape 73%

Șerban Ghica, membru P.N.Ţ, secretar al lui Iuliu Maniu, implicat în manifestaţia din 8 noiembrie 1945, apoi în campania electorală … Read More

Eugenia Florescu: ”Urmaţi exemplul studenţilor unguri, cehi, polonezi!”

Eugenia Florescu (1938, Zimnicea – 2005, București) În noiembrie 1956, Eugenia Florescu era studentă în anul I la Facultatea … Read More

Sora Clara: „Soră Clara, să ia totul, tot ce avem, numai viaţa să ne-o lase.” Astea au fost ultimele cuvinte ale episcopului Aftenie

Arestarea episcopilor Dumneavoastră, deci, eraţi în continuare la Nunţiatură. A venit toamna anului 1948. În ’48, la 1 octombrie, au … Read More

Szilágyi Árpád: Am auzit cum se deschide ușa de fier cu mare zgomot, apoi cum alte chei scârțâie în broască, o ușă deschisă iar, după care am primit din spate o lovitură cu piciorul așa de tare, că m-am rostogolit pe scări

– Studentul Szilágyi Árpád este căutat jos la poartă, a zis sec. – Cine mă caută?, am întrebat. – Vreo … Read More

1 2 3 4 … 118 »