» » » » 1/2 februarie 1958, frații Teodor și Visalon Șușman mor în urma unei confruntări cu Securitatea

1/2 februarie 1958, frații Teodor și Visalon Șușman mor în urma unei confruntări cu Securitatea

posted in: Din "marea de amar" | 0

Corpurile incinerate ale fratilor Teodor si Avisalon Susman, fotografie realizata de Securitate

1/2 februarie 1958, satul Tranişu, comuna Valea Drăganului – Teodor jr. și Avisalon Șușman, membri ai rezistenței din Munții Apuseni, încercuiți de Securitate, preferă să ardă în șura asediată în care se adăposteau, decât să se predea

 11_Resturile grajdului in care au ars fratii Susman

 

Teodor ŞUŞMAN (junior), din Răchiţele, fiul lui Teodor Şuşman senior, absolvent al Liceului Militar din Târgu Mureş

1949-1958 – membru al grupului de rezistenţă din zona Răchiţele (condus de tatăl său până în 1951).

 

Visalon ŞUŞMAN, din Răchiţele, fiul lui Teodor Şuşman senior, absolvent al Liceului “Simion Bărnuţiu” din Cluj.

1949-1958 – membru al grupului de rezistenţă din zona Răchiţele (condus de tatăl său până în 1951).

  

 

Teodor Şuşman (senior), conducător al mişcării de rezistenţă din zona Răchiţele (Cluj), condamnat în contumacie la 15 ani m.s., a fost ucis de Securitate în decembrie 1951;

Catrina, soţia sa, a murit în urma torturilor şi a unei boli netratate;

Traian, cel de-al treilea fiu, a fost condamnat în 1948 la 1 an şi 6 luni î.c. pentru sprijinul dat grupului de partizani condus de tatăl său, apoi pedeapsa îi este majorată cu o condamnare administrativă de 36 luni, iar la eliberare i se stabileşte „domiciliu obligatoriu” în Bărăgan;

Emil, cel mai mic dintre fii, este şi el condamnat, în 1951, la 1 an şi 6 luni pentru sprijinirea partizanilor, eliberat în ianuarie 1954;

fiica, Romulica, este condamnată în 1951 la 2 ani î.c. tot pentru sprijinul adus partizanilor, eliberată în noiembrie 1953.

 

***

Grupul Teodor Şuşman

În regiunea Huedinului a activat în primul deceniu al „republicii populare” unul din cele mai longevive grupuri de rezistenţă armată anticomunistă. Aceasta se datorează atât mediului geografic (o zonă montană), cât şi tipului de populaţie (munteni învăţaţi cu libertatea, foarte mulţi dintre ei fiind greco-catolici). Iniţiatorul său a fost Teodor Şuşman, un ţăran înstărit din comuna Răchiţele, judeţul Cluj, membru (sau simpatizant) al Partidului Naţional Liberal, intrat în conflict cu Partidul Comunist imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Om deosebit de influent în satul său, Şuşman senior a luat calea munţilor în momentul în care, în august 1948, a intervenit în favoarea fiilor săi mai mari, Teodor senior şi Visalon. Aceştia aveau să fie urmaţi în munţi de un frate mai mic, Traian. Cu toţiiporneau practic pe un drum fără întoarcere.

Alături de ei s-au mai aflat în diferite perioade Ioan Popa zis Ciota, Ioan Bartoş, Gheorghe Mihuţ, Mihai şi Lucreţia Jurj etc.

Zona de acţiune a grupului s-a extins, practic ei circulând între Huedin şi Munţii Bihariei. Pentru a supravieţui, partizanii stăteau în timpul verii în munţi, iar în timpul iernii se dispersau, găsindu-şi adăpost la susţinătorii lor în diverse localităţi. În anii 1950-1954, partizanii s-au implicat în acţuni care au iritat autorităţile, împotriva lor fiind trimise effective importante de Securitate, în acelaşi timp numeroşi localnici fiind forţaţi să devină informatori, aceasta şi cu scopul de a contrabalasa susţinerea de care se bucura Teodor Şuşman.

Pentru a le zdruncina moralul celor plecaţi în munţi, autorităţile au luat măsuri împotriva familiilor rămase în sate. Spre exemplu, familia lui Teodor Şuşman a fost practice distrusă: soţia a murit dtorită torturilor la care a fost supusă şi a unei boli netratate, unii din copiii săi au devenit fugari, în vreme ce alţii au fost arestaţi, judecaţi, condamnaţi şi închişi sau deportaţi. Cel mai probabl toate acestea, precum şi represiunea brutală şi extinsă a Securităţii asupra consătenilor săi din Răchiţele l-au determinat pe Teodor Şuşman senior să se sinucidă în decembrie 1951, chiar în comuna sa.

Pentru a supravieţui mai uşor, în 1952 partizanii s-au împărţit în două grupuri: unul a fost format din Mihai şi Lucreţia Jurj împreună cu Roman Oneţ, iar un altul din fraţii Teodor junior şi Visalon Şuşman. Primul a fost lichidat în iulie-august 1955 (Mihai Jurj a murit în urma rănilor, în vreem ce Roman Oneţ a fost condamnat şi executat), iar cel de-al doilea în februarie 1958 (fraţii Şuşman au refuzat să se predea în momentul în care au fost încjuraţi de Securitate, preferând să aradă de vii). Susţinătorii lor au făcut cunoştinţă din plin cu inumanele metode ale Securităţii şi au umplut Gulagul românesc.

text de Dorin Dobrincu pentru prezentarea grupului Șușaman, Muzeul Sighet: Sala 48 – Rezistenţa anticomunistă în munţi