» » » » Floarea Frențiu despre tatăl său, Gheorghe Marginea, țăran executat după revolta din Șomoșcheș

Floarea Frențiu despre tatăl său, Gheorghe Marginea, țăran executat după revolta din Șomoșcheș

posted in: Din "marea de amar" | 0
Gheorghe Marginea (Fototeca online a comunismului românesc. [Fotografia #NA043], ANIC, fond CC al PCR, Secția Organizatorică, dos. 43/1949)
Floarea Frențiu, fiica lui Gheorghe Marginea (19 apr. 1906 – 3 aug. 1949), țăran executat după revolta din Șomoșcheș, despre momentul în care și-a văzut tatăl pentru ultima oară și despre modul în care a aflat despre execuția lui în timp ce se afla în deportare

 

Floarea Frențiu: O vinit două mașini dă armată. Și atunci o intrat în sat și dup-aia o început să-i adune pă care-or fost pân sat. Prima dată o dus pă Faur Ioan și ce știu io câți or mai dus. Și dup-aia o vinit să ducă pă tata. Tatăl meu era în grajd, lega vacili, mama le muljea. Și-atunce l-o strigat de afară să iasă la stradă și o zâs că să margă cu ei. Și l-o întrebat câți copii are. Și o spus că patru copii, da’ soru-mea și cu frate-miu o fost căsătoriți. Frati-miu o fo’ la armată. Și numa’ io cu un frati mai mic, și mama, și bunica, soacra lu’ tata, trăie, o avut 82 dă ani. Și atunci l-o dus pă el sara, luni sara, în 1 august… Nu l-am mai văzut în veci.

Și atunce, când o fost miercuri dimineața, pă data de 3 august, o vinit… Mama s-o dus să dea drumu’ la vaci, s-o dus cu vițeii… Și-o vinit mașina și ne-o încărcat pă noi și ne-o dus la gară, la Cermei. Ne-o încărcat pă vagoani dă marfă și ne-o dus până la Basarabi. Acolo ne-o descărcat după vagoani. Și ne-o dus într-o magazie și dup-aia ne-o repartizat pă sati.

Și tata meu, în 3 august dimineața o fost împușcat aici în sat, în șoseauă, acolo, vizavi cu CAP-u’, undi o fost CAP-u’ la noi. (…)

Daniel Popa: Și când v-au ridicat, știați ce s-a întâmplat cu tatăl dumneavoastră?

F.F.: N-am știut… Până după ce-am ajuns acolo. A trimăs scrisoarie acasă și dup-aia ne-o trimăs soră-mea scrisoarie că tata este plecat la unu’ ce este mort, deci am știut că cu cine-i împreună… că omul ăla o fost mort. Așa am știut, că nu era voie să scriem că-i împușcat sau ce s-o întâmplat în sat.

 

Fragment din interviul nr. 465 din AIOCISAC realizat de Daniel Popa în iulie 1996, interviu publicat în Nu poate trăi țăranu’ fără pământ. Revoltele țăranești din Arad și Bihor (vara anului 1949), editor și studiu introductiv: Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2017