» » » » Vasile Vieru

Vasile Vieru

posted in: Din "marea de amar" | 0

(1951-1988)

 

muncitor la Uzina Steagu Roșu, participant la revolta din 15 noiembrie 1987

Sentinţa penală nr. 2823 a Judecătoriei Braşov – şedinţa publică din 3 decembrie 1987, de la Clubul Întreprinderii de Autocamioane Braşov, pe rol fiind judecată cauza penală privind pe inculpaţii Geneti Aurică ş.a. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută în art. 321, alineatul 2 Cod Penal – condamnă la 1 an închisoare pe Vieru Vasile, fiul lui Ion şi Elena, născut la 25 aprilie 1951 în comuna Mireni, judeţul Vaslui, lăcătuş la întreprinderea de Autocamioane Braşov, secţia 430, domiciliat în Braşov, str. Zorilor nr. 1, bl D10, sc A, ap. 25, fără antecedente penale.

 

 

„Sunt soţia lui Vieru Vasile, care a decedat la data de 5 septembrie 1988, la spitalul Fundeni Bucureşti, stabilindu-se diagnosticul de ciroză hepatică.

Arăt că soţul meu, Vieru Vasile, a fost trimis în judecată în luna decembrie 1987, în legătură cu evenimentele de la 15 noiembrie 1987.

Acesta a fost reţinut în data de 17 noiembrie 1987 de la locul de muncă, fără să cunosc unde a fost dus. După o săptămâna a venit acasă la mine un civil, care mi-a cerut datele personale ale soţului mei în legătură cu locul de naştere. La data de 2 decembrie soţul meu a venit acasă însoţit de un civil, care i-a atras atenţia să nu anunţe pe nimeni că a sosit acasă. Cu această ocazie am aflat că după ce a fost reţinut a fost dus la Bucureşti.

De la soţul meu nu am aflat altceva decât că a dat multe declaraţii. Eu l-am întrebat pe soţul meu dacă a fost bătut, lovit sau maltratat însă acesta nu a spus nimic.

În ceea ce priveşte starea sănătăţii am constatat că acesta era slăbit, era foarte nervos şi era agitat când dormea.

Ca urmarea a procesului, soţul meu a fost condamnat la un an şi şase luni şi deportat la Bârlad. Ulterior, începând cu luna februarie 1988, soţul meu a fost internat la spitalul judeţean Bârlad, secţia medicală, de mai multe ori, adică în martie, iunie, iulie 1988, iar apoi în luna august 1988 la spitalul Fundeni din Bucureşti.

Înainte de 15 noiembrie 1987 soţul meu nu a fost bolnav cu ficatul şi nu cunosc ce împrejurări a ajuns să constate că acesta a suferit de ciroză hepatică.

Înainte de a fi internat la Fundeni am constat că soţul meu avea simptomele: tuşea până vărsa sânge, i se mişca dantura, părul creţ nu-l mai avea şi albise, slăbea şi corpul i se umfla mereu.” (Angelica Vieru, soţie, în Mihai Arsene, Dosar Braşov 15 noiembrie 1987, vol I, pag. 108)