Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » 19/20 iulie 1950: arestarea personalului care lucrase de-a lungul anilor pentru Nunţiatura Apostolică din România

19/20 iulie 1950: arestarea personalului care lucrase de-a lungul anilor pentru Nunţiatura Apostolică din România

posted in: Din "marea de amar"
Palatul Nunţiaturii Apostolice din Bucureşti (sursa imaginii: Arhiva Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti; mulţumiri pr. Alois Morar)

În noaptea de 19/20 iulie 1950, la nici două săptămâni după expulzarea din România a reprezentanților diplomatici ai Vaticanului,  autorităţile comuniste au arestat şi personalul care lucrase de-a lungul anilor pentru Nunţiatura Apostolică din România.

Au fost arestate călugăriţele Catrina Laslău (sora Clara), Genoveva Paul (sora Geraldina), Aniţa Lucaciu (sora Armela), Ilinca Croitoru (sora Hildegard), Tatiana Iarnovai (sora Tarsila), Ecaterina Biru (sora Cupertina), Elena Laslău (sora Ermine) (sub numele de Elena Laslău a fost arestată, de fapt, sora Ionela Maria Cotoi, căreia îi fuseseră emise acte de identitate pe numele de Elena Laslău) şi călugării Alois Kuss (fratele Valentin), Ioan Nohai (fratele Iustin), Andrei Mazurec (fratele Valeriu), Anton Blei (fratele Iulius) şi Victor Magui (fratele Marcelin). În acea noapte, trupele de Securitate a fost arestat și  episcopul Ioan Dragomir, care era căutat de autorităţi și care se afla în acel moment în clădirea Nunţiaturii.

După o lungă perioadă de anchete, în care au fost cercetaţi pentru spionaj în favoarea Vaticanului, unii dintre arestați au fost trimişi în judecată, primind ani grei de închisoare, alţii au fost condamnaţi administrativ, fiind trimişi în lagăre de muncă. Trei dintre călugăriţe au fost puse în libertate (sora Ermine, sora Armela şi sora Geraldina, primele două pentru că s-ar fi călugărit împotriva propriei lor voinţe, iar sora Geraldina pentru că avea o vârstă înaintată, era bolnavă şi nu cunoştea limba română).

 

Despre arestarea personalului Nunţiaturii Apostolice vorbeşte Sora Clara (Catrina Laslău):

Înainte să merg în capelă, m-am dus jos să văd ce se întâmplă mai departe. M-am dus şi mă uitam, printre ciucurii de la intrarea principală, ce se întâmplă. Şi văd că o limuzină mare, neagră, frumoasă vine şi din ea coboară patru-cinci militari, intră în curtea Nunţiaturii şi se duc în dos. Vine altă limuzină, altă… Am numărat vreo 20 de militari. Când am numărat 20 de militari, atunci m-am dus la parter şi am încuiat uşa. Când am ajuns la etaj, atunci am auzit cum au spart geamul şi au spart şi uşa. Ei ştiau că noi locuim la subsol. S-au dus acolo, la subsol. Eu, la etaj, aveam tabloul cu siguranţe. Am deşurubat nişte siguranţe, nu toate. Am nimerit că am deşurubat toată casa, peste tot era întuneric, numai la parter era lumină.

Acuma, ei au făcut percheziţie jos şi au ajuns la noi pe la ora 12 noaptea. Sigur, au căutat bomba atomică. La subsol, aveam vreo patru lăzi, cam cât masa aceasta de lungi, cu nişte lumânări, candele mari, venite de la Vatican, pe care eu nu le-am mai desfăcut. Erau la toate scândurile sigilate cu pecetea Vaticanului. Au crezut că au găsit bomba atomică acolo. După ce au făcut percheziţie, fiecare dintre miliţieni, când au venit sus, în pod, la noi, a luat într-o mână lumânarea aprinsă şi într-o mână avea baionetă, sau un revolver, sau armă, sau aşa ceva. Jos, au găsit-o pe sora care dormea acolo. Îi găsiseră şi pe bruderi. Au venit sus. Auzeam când urcă scările, ştiţi? S-au dus în tot podul. Acolo, unde eram noi, erau două uşi: era un mic coridoraş şi o cameră mică şi aici era capela. Acolo eram. Şi am încuiat şi prima uşă şi uşa a doua. Şi eram acolo, în capelă, şi ne rugam în întuneric.

   (…) Întâi, ei au căutat peste tot, în tot podul, şi apoi au coborât. Şi numai aud unul că zice: „Şi aici mai este o uşă”. Uşa aceasta nu o văzuseră la început. Şi atunci au spart-o şi au venit la noi înăuntru. „Aici sunt!” Au ajuns la noi pe la 12 noaptea. Au intrat înăuntru cu lumânările aprinse şi cu baionetele lor. Şi s-a făcut lumină acolo. Eu, în clipa aceea, vedeam pe Isus cum a fost prins în Grădina Măslinilor, cum au venit cu făclii, numai că acum, în loc de făclii, au avut în mână lumânări, iar în loc de ciomege, cum s-au dus să-l prindă pe Isus, aveau revolver, sau armă, sau bastoane din acelea de cauciuc. Mă gândeam: „Isus este prins acuma…”

 

Fragment din în interviul cu Sora Clara realizat de Aurora Sasu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, în  curs de publicare în volumul „CHRISTUS VINCIT!” sau despre puterea credinţei în închisorile comuniste, Editura Fundaţiei Academia Civică