Home » Română » Centrul de Studii » Dezbateri şi mese rotunde » 30 aprilie 2004, : “Un sfert de secol de la S.L.O.M.R.”

30 aprilie 2004, : “Un sfert de secol de la S.L.O.M.R.”

Vasile Paraschiv, membru SLOMR, Ana Blandiana, Gratiana Popescu, sora sindicalistei Carmen Popescu, dr. Ionel Cana, fondatorul SLOMR, Cicerone Ionitoiu, Mara Stefan, Romulus RusanAcademia Civică a organizat vineri, 30 aprilie 2004, o dezbatere documentară despre Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, înfiinţat în urmă cu 25 de ani de dr. Ionel Cana şi de un grup de intelectuali şi muncitori. La doi ani după suprimarea grevei minerilor din Valea Jiului şi a mişcării declanşată de scriitorul Paul Goma, S.L.O.M.R. a difuzat în toată ţara un program de revendicări şi a reuşit să strângă peste 2000 semnături de adeziune din cele mai diverse medii şi zone geografice, rămânând un simbol al încercării românilor de a se opune monopolului statului totalitar. Vorbitorii: doctorul Ionel Cana, muncitorul Vasile Paraschiv, Gratiana Popescu (sora a sindicalistei Carmen Popescu) şi Mara Ştefan au evocat momente ale înfiinţării sindicatului şi ale destrămării sale de către Securitate, prin concedieri, arestări, condamnări şi expulzări. Inginerul Gerhard Nikolaus Kneip a descris printr-o scrisoare trimisă din Germania cum s-a format S.L.O.M.R. la Timişoara. Cicerone Ionitoiu, dr. Ion Vianu şi Victor Frunza au vorbit despre ecoul sindicatului în ţară şi în străinătate, un rol deosebit în unificarea mişcării având emisiunile „Europei Libere”. Dr. Ionel Cana – care deţine o bogată arhiva a sindicatului – a exemplificat cu înregistrări ale acestor emisiuni.

Academia Civică întregeşte prin această discuţie (care s-a bucurat de o atmosferă emoţionantă) seria momentelor de istorie recentă, evocate în prezenţa protagoniştilor, la sediul din Bucureşti şi la Memorialul din Sighet (mişcările de la Braşov din 1987, mişcările contestatare ale intelectualilor şi muncitorilor din anii ’70-’80). Ana Blandiana, moderatoarea discuţiei, a arătat continuitatea rezistenţei anticomuniste care, după anii de reprimare sângeroasă din timpul regimului Dej, a întâmpinat în „epoca de aur” obstacole mai puţin dure, dar mai perfide, reuşind totuşi să aducă în scenă de data aceasta nemulţumiţi inclusiv din rândul muncitorimii, ceea ce a erodat şi compromis definiţia „dictaturii proletariatului” şi socialismul real, până la colapsul din 1989.