M-or arestat în ziua de 5 august 1958. De acolo, de la serviciu, m-or arestat doi securişti, ale căror nume nu le ştiu. Şi m-or dus la Securitatea din Oradea pentru anchetă. M-o ţinut pentru anchetă până în 25 iunie 1959, când am fost judecaţi 13 inşi greco-catolici. …am primit pedeapsă de la 8 la 25 de ani.
S-o făcut procesul aici la Oradea. Am fost judecat de Tribunalul Militar din Timişoara.
… Acuzat de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”, articolul 209 cod penal.
Am primit 25 de ani.
…Când m-o arestat, m-o dus sus, în celula 45, la Securitate. După-masă m-o dus jos şi mi-o luat placheurile de la pantofi. Se ia totul, şireturile, cureaua de la pantaloni, să nu te spânzuri. O zis aşa: „Domnule, să ştii că eşti arestat.” Zic: „Foarte bine.” „Cum foarte bine?” „Păi şi voi sunteţi numai oameni, ca şi mine”, exact aşa am răspuns. Şi m-o dus în celula 45 şi acolo m-o ţinut; în ziua de 23 august, în 1958, eram acolo, în celula 45, cu jaluzele la geamuri şi nu era aer.
Am stat singur, cu pat de beton şi saltea. Acolo am stat mult timp, adică am stat aproape trei luni şi nu m-o scos la aer. Când am ieşit la aer, m-am uitat la degete şi la mâini: erau galbene cum îs unghiile picioarelor la gaie sau la cloşcă când cloceşte, aşa îmi erau mâinile. Erau nişte ziduri de vreo trei-patru metri acolo şi cu sârmă pe deasupra, şi acolo ne plimbam, prin ţarcul acela.
…Abia o început Securitatea, că o fost în luna august 1958, că apoi ne-o ţinut până în 1959 la Securitate, până în 25 iunie când o fost judecata. Aici am fost băgat la duş, în noiembrie, în apă rece şi m-am îmbolnăvit, dar nu am cerut niciun ajutor de la ei. Şi m-o băgat într-o cameră unde era un pat de beton, salteaua putredă, ude paiele în ea, pereţii cu igrasie, uzi. Şapte luni de zile am fost tot cu becul aprins, zi şi noapte, şi mi s-o stricat vederea. Am fost aproape tot timpul singur. O mai fost odată băgat un avocat din Oradea, după aceea am fost cu un cetăţean, muncitor din Moldova, era, săracu, şi el necăjit. După aceea, în fine, or urmat anchetele – ziua, noaptea, oricând.
… În ziua de 25 iunie 1959 o venit judecata. Ne-o judecat tot aici la Oradea, Tribunalul Militar din Timişoara, şi ne-o condamnat de la 8 la 25 ani, pe mine 25 ani.
Fragment din intreviul cu Teodor V. Dărăban realizat de Aurora Sasu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 1260 I, 1288 II și publicat în PREŢUL CREDINŢEI. Preoţi greco-catolici înfruntând prigoana comunistă, Interviuri de Aurora Sasu , introducere de Emanuel Cosmovici, editor Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2022
Teodor V. Dărăban, preot greco-catolic, n. 01.01.1918, în satul Dicăneşti, jud. Bihor. Arestat de Securitatea Reg. Oradea la 5.08.1958, pe baza mandatului de arestare nr. 126/468 din 6.08.1958, emis de U.M.0386 Oradea. Condamnat de Tribunalul Militar Timişoara, prin sentinţa nr. 316/1959, la 25 de ani muncă silnică, pentru „uneltire”. A fost închis la Oradea, Gherla, Periprava, Giurgeni, Ostrov. Eliberat la 03.08.1964, prin graţiere
