Silvestru Augustin Prunduș: În primul rând, promotorii acestei unități care s-a realizat au fost laicii, care au făcut tot posibilul ca să găsim calea de colaborare între preoți, preoții greco-catolici, preoții romano-catolici pe de o parte și preoții ortodocși pe de altă parte.
Ceea ce s-a realizat la Strâmba, lucru pe care-l amintește foarte sumar părintele Rațiu în Biserica furată, ar merita să fie consemnat și publicat mai pe larg pentru că a fost un moment unic. Astfel, am petrecut Săptămâna Mare și Paștele împreună, fiind o colaborare dintre preoții ortodocși și preoții greco-catolici, iar domnul I. D. Sîrbu de la Craiova, care a scris o mulțime de romane, a ținut o cuvântare
Aurora Sasu: Părinte, cam cât timp a durat această situație acolo?
S.A.P.: A durat Săptămâna Mare și Paștele. A fost momentul culminant pentru că eram inundați, nu puteam ieșii la muncă, ne țineau cum se zice, pe cracă și în tot timpul acesta noi țineam deprindere spirituală. Făceam slujbe comune, ortodocși cu catolici, spunând fiecare ceea ce-și amintea din rânduiala liturgică a zilei respective.
A.S.: Veneau și credincioși aici?
S.A.P.: Sigur. Spre exemplu erau doi ingineri: inginerul Vlădescu și Manta. Manta era din București, fiu de protoiereu ortodox. Aceștia au fost cei ce au inițiat, au susținut şi au îndemnat la realizarea acestei comuniuni unice. Sigur că, după ce s-a retras Dunărea, după ce a trebuit să ne reluăm activitatea, am fost împrăștiați care încotro.
A.S.: Da, dar amintirea era…
S.A.P.: Amintirea era. Hotărârea a rămas.
Fragment din interviul cu Silvestru Augustin Prunduș, realizator Aurora Sasu, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, Fond Aurora Sasu, interviu nr. 1252 I-III, în curs de publicarea la editura Fundației Academia Civică
SILVESTRU AUGUSTIN PRUNDUȘ
Preot – călugăr bazilitan (Ordinul „Sfântul Vasile cel Mare” – OSBM)
Născut în 3 mai 1915 la Căşei (judeţul Cluj), a fost arestat în 4 rânduri pentru fidelitatea faţă de credinţa sa. În 4 ianuarie 1949 a fost arestat și condamnat pentru „ultraj” și „instigare”. La 14 octombrie 1950 a fost rearestat, condamnat la 24 luni, trimis la Capu Midia, fiind eliberat de Comisia MSS, la 15 martie 1953. La 26 octombrie al aceluiași an a fost arestat din nou pentru „activitate clandestină greco-catolică și favorizarea a doi fugari, Pandrea și Pura” și condamnat la 2 ani închisoare corecțională, trecând pe la penitenciarele: Cluj Tribunal, Jilava (9 septembrie 1954), Timișoara (18 septembrie 1954), de unde a fost eliberat la 25 septembrie 1954. La 26 ianuarie 1959 a fost condamnat pentru a patra oară, la 8 ani muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Și-a executat pedeapsa în penitenciarele și coloniile de muncă: Gherla (9 iulie 1959), Salcia (10 septembrie 1959), Periprava (6 decembrie 1959), Salcia (18 aprilie
1960), Giurgeni (10 ianuarie 1962), Periprava (20 februarie 1962), Chilia (23 ianuarie 1964), Periprava (8 martie 1964). A fost grațiat la 28 iulie 1964, în urma Decretului nr. 411/1964. A decedat la 25 septembrie 2004.
