Aristina Pop Săileanu este eroina uneia dintre cele de 30 de poveşti de viaţă ale unor persoane, provenind din 16 ţări europene, care au trăit dramele totalitarismului secolului XX, poveşti publicate în volumul Lest We Forget. Memory of Totalitarianism in Europe. A Reader For Older Secondary School Students Anywhere In Europe, editor Gillian Purves, cu o prefaţă de Stéphane Courtois, volum apărut sub egida organizaţiei Platform of European Memory and Conscience.
…Aristina Pop trece prin cele mai teribile suferinţe, dar găseşte mereu o mână protectoare care o apără. Este omul care se ştie face iubit tocmai pentru că nu este în stare de ură. Dezarmează pe anchetatori prin ingenuitate, pe femeile-gardian prin faptul că le-ar putea fi copil, pe doctori prin altruismul tinereţii sale. Deşi trăieşte printre bolnave şi le vede chiar pe multe murind lângă ea, nu-şi pierde credinţa, refuză resemnarea, continuă să spere. Intelectuale, ţărănci, călugăriţe şi doamne din înalta societate formează o lume ideală, un falanster al suferinţei care înnobilează. După ce iese din închisoare şi securiştii încearcă s-o folosească, le cere s-o trimită mai bine înapoi, după gratii. Se căsătoreşte „la prima vedere” cu un tânăr, Nicolae Săileanu, cu care se aflase în aceeaşi închisoare şi care se îndrăgostise de ea fără să ştie cum arată, doar auzindu-i povestea. Acelaşi noroc îl are cu părinţii soţului, în casa cărora se mută, şi la serviciu, unde este primită „fără autobiografie”. Se pierde în furnicarul Bucureştiului, cu precauţie, dar fără complexe.
Cum a reuşit un asemenea caracter să se facă iubit într-o lume a urii, a luptei de clasă? Secretul constă, fără îndoială, din ştiinţa înnăscută de a rămâne normală într-o lume a anormalităţii.
Dincolo de datele de psihologie, Aristina Pop este un martor şi un mărturisitor de excepţie. Relatarea ei este simplă, clară şi luminoasă. Numeroasele personaje alături de care trăieşte – în munţi, în închisori şi în viaţa privată de după detenţie – sunt creionate printr-o simplă trăsătură, prin descrierea unui gest, a unei date biografice, de obicei cea mai favorabilă. O bunătate care nu duce la un idilism ieftin, ci la o plutire existenţială pe deasupra necazurilor lumii, la un fel de „sfinţenie” a stării de jertfă şi suferinţă…
Romulus Rusan
(fragment din volumul Lest We Forget. Memory of Totalitarianism in Europe, ed. Gillian Purves, Institute for the Study of Totalitarian Regimes, Czech Republic, 2013)
Dintre cele 30 de poveşti, două – extrem de impresionante – provin din România: Aristina Pop Săileanu, “Long live the partisans, /Here come the Americans” şi Remus Radina, a normal man in an abnormal world, ambele fiind scrise de Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, Fundaţia Academia Civică – Memorialul Sighet fiind partenerul român în cadrul acestui important proiect internaţional.
Volumul Lest We Forget. Memory of Totalitarianism in Europe, adresat tinerilor din întreaga Europă, a apărut deja în limbile engleză, franceză, germană şi cehă ( http://www.memoryandconscience.eu/2013/06/19/lest-we-forget-memory-of-totalitarianism-in-europe/ )
