Domnule profesor Traian Rebedea, sunteți un specialist recunoscut în obstetrică-ginecologie, profesor universitar, ați lucrat în mari clinici și ați condus Clinica de Obstetrică-Ginecologie a Spitalului Universitar de Urgență București. Pentru a rămâne mărturie în Arhiva de Istorie Orală și în conștiința publică o părere avizată, vă rugăm să acceptați o discuție despre o problemă prea puțin abordată: legislația antiavort în perioada Ceaușescu, odată cu impunerea Decretului 770 din 1966.
Ceea ce voi spune e valabil pentru orice regim politic: nu se poate face o legislație care să încurajeze natalitatea prin decret. Trebuie cu totul alte formule pentru ca să izbutești să ai indici demografici favorabili, să ai copii sănătoși, să ai o națiune sănătoasă.
…După instalarea regimului Ceaușescu a apărut noua legislație, care a adus cele mai mari nenorociri pentru femeile din România. Aș putea să vorbesc chiar de genocid legalizat, cu zeci de mii de femei care au ajuns să își piardă viața din cauza sistemelor folosite pentru întreruperea evoluției unei sarcini.
…Nu exista serviciu de specialitate care să nu aibă în fiecare zi internări cu femei în situație foarte gravă, care au ajuns în stare aproape muribundă, după ce au folosit o metodă empirică de întrerupere a sarcinii. Lupta noastră era în aceste situații să încercăm să o scăpăm cu viață. De obicei echipa de medici recurgea la intervenții mutilante pentru că singura procedură eficientă la infecțiile acestea grave era extirparea uterului, uneori și a anexelor la fete tinere, prin urmare mutilarea lor pentru toata viața. Urma o serie întreagă de măsuri de terapie intensivă, din păcate adeseori soldate cu exitus, ceea ce a grevat foarte mult în perioada respectivă statisticile spitalului privind mortalitatea.
Bineînțeles că am avut și o mulțime de rezultate încurajatoare, pentru că am salvat vieți de fete tinere sau de femei cu mai mulți copii, le-am salvat viața după aceste tentative de avort empiric periculos, cu infecții grave în sfera genitală.
…Erau femei la care bărbații nu acceptau sub nici un motiv să mai crească un copil. Îmi aduc aminte de una dintre femeile care a venit, cu sarcină în luna a șasea sau a șaptea, cu traumatism abdominal. Am întrebat-o: „Ce s-a întâmplat, ce lovitura ai avut acolo?”, „Nu lovituri, soțul meu s-a urcat cu bocancii pe abdomenul meu, ca să dau copilul afară.” Iată cu ce situații ne confruntam noi în perioada respectivă. Uneori izbuteau să declanșeze reacții neașteptate, să ducă la ruptură de uter și la moartea bolnavei, dar de cele mai multe ori organismul femeii știa să apere bine produsul de concepție și rezista săracul organism la traumatisme și ajungea totuși să nască un copil, din păcate nedorit și de multe ori abandonat în spital.
… Consecințele imediate, în afară de femeile care erau victime, le-am trăit noi medicii, cei care lucram în spital, fiindcă am asistat la pierderea de vieți omenești, la femei tinere care au dispărut sau care au rămas infirme după dramele pe care le-au trăit. În bună parte le trăim noi toți și astăzi, pentru că majoritatea copiilor care stau pe străzi, prin canale și nu au găsit niciodată o casă părintească în care să fie adăpostiți, crescuți și supravegheați este rezultatul acestor decrete. Nu se poate să dai dispoziție: de mâine faceți fetelor copii pentru că așa vrea conducerea de partid.
… Cu toate restricțiile și cu toate metodele barbare care au fost impuse, natalitatea n-a ajuns la indicatorii pe care îi aștepta Partidul și atunci și-au spus: să mai întindem perioada de fertilitate până la 45 de ani și să mai limităm indicațiile medicale ca să putem obține mai mulți copii, deci de la norma de 4 copii s-a ajuns la 5 copii. Este o abatere de la principiile științifice.
Interviu cu dr. Traian Rebedea realizat de Delia Botcă, 9 ianuarie 2004 (Arhiva de Istorie Orală, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței Sighet – Centrul Inter-național de Studii Asupra Comunismului, interviul nr. 1783) și publicat în Traian Rebedea, Nu se fac copii prin decrete în CONTINUA SCHIMBARE ÎN RĂU. Oameni sub presiunea instituțiilor statului comunist, editor Georgeta Pop, Fundația Academia Civică, 2019
