La Gherla în permanenţă a fost super aglomerat. Într-o celulă care nu era prea mare, erau cel puțin 20 de paturi. Paturile erau puse pe 3 nivele, iar spaţiile dintre paturi…abia te puteai mişca. Era o închisoarea în care se aflau mii de oameni. Nu vreau să dau cifre. La un moment dat știam câți deținuți erau, pentru că am lucrat pe un etaj şi deci ştiam precis câţi deţinuţi sunt. Ceea ce vă pot spune e că era o înghesuială îngrozitoare.
… Regimul de detenție de la Gherla era destul de dur. Dar cu câteva luni înainte de eliberare s-a ameliorat, în sensul că mâncarea era mai bună, asistenţa medicală a început să fie acceptată Eu am fost pus să triez fişele, pe categorii de vârstă, de bolnavi ş.a.m.d.
A început și aşa numita activitate culturală. Se făcuse un club, mi se pare, la care însă n-am fost, am refuzat. Era numită tot reeducare dar nu avea nici o legătură cu ceea ce fusese reeducarea de la Pitești. Ni se puneau la dispoziţie ziare, parcă o dată pe săptămână era un film. …Numai când am auzit cuvântul „reducare”, cică „să veniţi să facem acum reeducare” Am zis: „Eu nu fac, că eu sunt educat!” Şi m-au băgat la zarcă. Am stat aproximativ o lună…
… Bătaia în închisoare nu s-a oprit niciodată. Știam când sunt diverse sărbători oficiale. Pe 23 august, 7 noiembrie, regimul devenea deosebit de dur, se dublau gărzile, se consemna orice abatere, iar pedepsele erau cumplite. De Paşte, de Crăciun, iarăşi erau valuri din astea de cruzime şi agresivitate ieşite din comun. De ce erau provocate, este foarte greu de spus. Dar totul se întâmpla pe un fond de brutalitate şi violenţă continuă şi dispreţ total faţă de fiinţa umană,. Chiar modul în care ni se adresau…”Banditule!”, înjurături, insulte, batjocorire a defectelor fizice, bătrâni neputincioşi, şchiopi ş.a.m.d. Acesta era fondul general. Pe acest fond însă erau perioade din acestea ieşite din comun. Apoi erau diverse întâlniri internaţionale şi regimul se mai îmblânzeau.
Fragment din interviul cu Eusebiu Munteanu, realizat de Ioana Boca în 1996, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 213 III
(n. 20 martie 1932, Cluj – m. 26 iunie 2008 București)
Absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti în vara anului 1958, este arestat la 25 septembrie 1958, înainte de a fi dat ultima probă pentru examenul de stat. A fost condamnat la 8 ani închisoare (sentința nr. 356/1959 a Tribunalului Militar bucureși), fiind acuzat că ar fi membru al unei organizaţii subversive (lotul Gordan). Închis la Jilava, Salcia, Giurgeni, Periprava, Gherla. A fost eliberat din închisoare la 14 aprilie 1964.
Şi-a finalizat studiile de medicină, fiind un excepțional medic de țară până la pensionare.
