Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Ileana Rotaru n. Totir: Cu certitudine, am aflat (de moartea tatălui) după Revoluţie, când am obţinut procesul verbal de execuţie… Afectiv, nu ştiu dacă mă credeţi, dar în adâncul sufletului, îl aştept şi acum

Ileana Rotaru n. Totir: Cu certitudine, am aflat (de moartea tatălui) după Revoluţie, când am obţinut procesul verbal de execuţie… Afectiv, nu ştiu dacă mă credeţi, dar în adâncul sufletului, îl aştept şi acum

posted in: Din "marea de amar"
Dumitru Totir, fotografie de la arestare (sursă foto ACNSAS)

Ileana Totir Rotaru: Tatăl meu (Dumitru Totir) a fost arestat în iunie ’52. În ’52 sunt descoperiţi.

Andreea Cârstea: Cum au fost descoperiţi?

I.T.R.: Cumplit. Ca de obicei, prin trădare. (…) Tatăl meu a fost chemat cu ordin de serviciu la regiunea Gorj, atunci Severinul aparţinea de Gorj, unde mergea în fiecare vară la cursurile de perfecţionare ale cadrelor didactice şi ţinea lecţii la catedra de matematică. V-am spus că în ultima vreme era institutor şi preda matematică la clasele V-VIII, la Şcoala generală nr. 3 din Severin. Eu i-am dus telegrama. Nu ştiu prin ce minune nu mi s-a şters din minte poştaşul care a adus-o. Aveam atunci, în ’52… 13 ani neîmpliniţi. Mă jucam prin curte şi a venit poştaşul. Taică-meu se pregătea să plece în oraş, la şcoală, nu mai ştiu. Şi l-am luat pe poştaş de la poartă, l-am însoţit de la poartă, ceea ce nu era normal, de obicei ieşeau părinţii la poartă. Şi l-am dus la intrarea în casă. Şi în prezenţa mea, taică-meu a semnat de primirea telegramei prin care era chemat la cursurile de perfecţionare. Probabil că dânsul a intuit ceva, fiindcă seara a luat în buzunar fotografia celui mai mare dintre fraţi, Haralambie, care terminase atunci liceul. Şi mama regreta că nu i-a dat ceva pentru cap, aşa să-şi acopere capul. Era vară… Şi a plecat şi nu s-a mai întors niciodată. Un an de zile l-am aşteptat în gări. (…)

Ulterior am aflat că a fost arestat la ieşirea din Turnu Severin şi dus la sediul Securităţii din Severin, care se afla atunci în actuala clădire a Muzeului Judeţean de Artă, o clădire superbă. De acolo a fost dus la Târgu Jiu, unde era Securitate, şi de la Târgu Jiu la Penitenciarul „Potcoava” din Craiova. De la Penitenciarul „Potcoava”, conform adreselor de la dosar, era luat cu adresă scrisă, ţinut o zi şi o noapte la Securitatea din Craiova şi înapoiat tot cu adresă scrisă. Mandatul de arestare este emis pe 3 noiembrie 1952. Procuror a fost Caranda Constantin, pe care-l cunoştea, fratele acestuia fiind inspector ca şi tatăl meu şi originar dintr-un sat apropiat, Glogova. (…)

Au fost executaţi în închisoarea „Potcoava” din Craio­va, după cât am aflat noi, aşa nedocumentat… N-am reuşit să le găsim trupurile. Certificatul de deces ne-a venit la Turnu Severin, în urma unor insistente solicitări. Ne-a venit în 1970.

A.C.: Când aţi aflat de decesul tatălui dumneavoastră?

I.T.R.: Când am primit certificatul, în 1970. Dar cu certitudine, am aflat după Revoluţie, când am obţinut procesul verbal de execuţie. Asta în plan raţional. Afectiv, nu ştiu dacă mă credeţi, dar în adâncul sufletului, îl aştept şi acum. Eu l-am condus pe poştaşul care i-a dat telegrama şi poate că aceasta mă face să nu uit.

A.C.: Aţi mai aflat ceva despre tatăl dumneavoastră după ce a plecat în ziua aceea de iunie?

I.T.R.: O singura dată… atunci când a dat-o pe mama afară din învăţământ, i s-a spus că tata este deţinut politic şi de aceea o dă afară din învăţământ.

Fragment din interviul cu Ileana Rotaru n. Totir, realizat de Andreea Cârstea, 2006, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 2404, publicat în volumul „Organizaţii subversive şi contrarevoluţionare”. Mişcarea Română de Rezistenţă din Mehedinţi (1949-1952) – documente şi interviuri, editor, studiu introductiv şi interviuri Andreea Cârstea, Fundația Academia Civică, 2018