Când l-o arestat pe coconaşul Roşculeţ ce i-o dat cu pumnii în cap. Mai ales când l-o băgat în dubă. Şi cum era el chel, avea o alunică în cap şi i-o tot dat peste cap.
Fragment dintr-un interviu cu Ana Drimenţ, fosta servitoare a familiei Roşculeţ, AIOCIMS, interviul nr. 1700, realizator Robert Furtos, 2003
În momentul arestării, la 5 mai 1950, s-a întocmit un proces verbal de percheziţie ce consemna obiectele deţinute cu această ocazie: „un ceas de mână (aur) marca Aero Compax, suma de 2440 (două mii patru sute patru zeci) lei, un portmoneu din piele în care conţine următoarele: două carnete de identitate Nr. 302, eliberate de Marea Adunare Naţională, două taloane de Călătorie, un abonament C.F.R. buletin de biroul populaţiei Nr. 29877, una legitimaţie a Partidului Naţional Liberal Nr. 21, una fişe de muncă, un carnet A.R.L.U.S., diferite hârtii cu anumite însemnări şi trei fotografii, una pereche ochelari, una cravata, una pereche jartiere”. (
Arhiva Penitenciarului Baia Mare, Fond Penitenciar Principal Sighet 1950-1955, neinventariat)
Radu Roșculeț
(n. 22 septembrie 1895, Nistoreşti, Constanţa – m. 7 februarie 1951, închisoarea Sighet)
Fruntaş al Partidului Naţional Liberal-Tătărescu, avocat, ministru al Cultelor (noiembrie 1946 –
noiembrie 1947)
Arestat în cadrul operaţiunii din noaptea de 5/6 mai 1950, a fost încarcerat în Penitenciarul Sighet unde a murit la 7 februarie 1951. Avea 55 de ani.
