Din “marea de amar”

Home » Română » Memorial » Din “marea de amar” - Page 30 of 118

Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)

(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…

…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”

Romulus Rusan (2006)

Cuprins Din marea de amar (lista cu toate biografiile publicate în această secțiune)

Vasile Stoica

n. 1 ianuarie 1889, Avrig Sibiu – m. 27 iulie 1959, închisoarea Jilava diplomat, militant pentru unirea Transilvaniei cu … Read More

Dumitru Stoenescu

n. 27 apr. 1890, Leu (Dolj) – m. 27 iulie 1953, închisoarea spital Văcărești A fost arestat de Direcția … Read More

Laura Săulescu Riga: Eu, de la vârsta de douăzeci şi trei de ani, am rămas… eu n-am dinţi în gură, numai plăci… Dar aşa m-au bătut, de nu mai ştiam cum mă cheamă

Prima oară – că am fost arestată de două ori – am fost arestată în 17 martie 1948 de către … Read More

Clementina Mayer (sora Josefa)

n. 3 oct. 1881, Bavaria, Germania – m. 21 iul. 1955, închisoarea spital Văcăreşti călugăriţă romano-catolică, maică superioară la Institutul … Read More

Ileana Rotaru n. Totir: Cu certitudine, am aflat (de moartea tatălui) după Revoluţie, când am obţinut procesul verbal de execuţie… Afectiv, nu ştiu dacă mă credeţi, dar în adâncul sufletului, îl aştept şi acum

Ileana Totir Rotaru: Tatăl meu (Dumitru Totir) a fost arestat în iunie ’52. În ’52 sunt descoperiţi. Andreea Cârstea: Cum … Read More

Micaela Ghițescu: Ceea ce pe mine m-a chinuit realmente a fost lipsa ochelarilor, eu sunt foarte mioapă şi bineînţeles că nu mi s-au lăsat ochelarii în celulă

Am fost arestată în 24 octombrie 1952 şi eliberată în 6 octombrie 1955. Arestarea s-a făcut noaptea, bineînţeles, de acasă, … Read More

Leontina Popa: În momentul arestării soţul meu avea 30 de ani. Era căsătorit şi aveam împreună o fetiţă de 4 ani şi eram gravidă de 7 luni, fetiţa care s-a născut în luna februarie 1955, deci la 2 luni după arestarea lui

Sunt soţia fostului deţinut politic Chiş Gheorghe, născut în satul Herţ, judeţul Bihor, la data de 24 iunie 1924, decedat … Read More

N. Carandino: Am ajuns relativ repede la Tămădău, lângă Fundulea, unde urma să sosească la ora 6 dimineaţa avionul.

După peste treizeci de ani toate scenele mi se desfăşoară în faţa ochilor de parcă ar fi filmate. Şi nici … Read More

Aurelian Barbici

n. 7 aprilie 1916, Polovragi (Gorj) – m. 11 iulie 1959, închisoarea Galați pilot de aviație A fost … Read More

« 1 … 27 28 29 30 31 32 33 … 118 »