Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Ion Vasilescu Valjan

Ion Vasilescu Valjan

posted in: Din "marea de amar"

17 dec. 1881, Mileanca, Botoșani – 29 apr. 1960, închisoarea spital Văcărești

 

avocat, om politic, ziarist, dramaturg, director al Teatrului Național din București

 

Implicat într-un proces cu mai multe persoane, toți acuzație de spionaj în favoarea englezilor.  Procesul a fost judecat de Tribunalul Militar București și finalizat prin sentința nr. 1170/1951.

Ion Vasilescu Valjan a fost condamant la 15 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare.

Încarcerat la Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești.

A murit la 29 aprilie 1960 în închisoarea spital Văcărești

 

 

În același proces au mai fost condamnați:

Generalul Mihail Romanescu a fost condamnat – prin sentința nr. 1170/1951 a Tribunalului Militar București  – la moarte pentru ”crimă de înaltă trădare”, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.

Lct. col. Mihail Bosoancă a primit aceeași condamnare la moarte, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.

Gheorghe Polizu Micșunești, funcționar, a fost condamnat la moarte, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.

Col. Anton Dumitrescu a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. A fost eliberat în 1963

Radu Matak, inginer constructor, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru înaltă trădare. A fost eliberat în 1964.

Titus Onișor, funcționar, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1962

 

 

 

***

…Arestarea s-a produs în noaptea 5 spre 6 iunie 1950. Așa cum au relatat vecinii, a avut o înfățișare de scenariu de telenovelă. Au arestat un biet bătrân de 70 de ani, cu o miopie extrem de avansată, greoi și deprimat –- el făcuse și o depresie în urma arestării fiului său. Cei care au venit să îl aresteze s-au ascuns prin tufele din grădină. S-au așezat sub ferestre ca și când el ar fi putut să fugă la vârsta lui și la starea lui de sănătate. Și au făcut o percheziție în stilul cel mai barbar. Apoi, ca să se amuze, au ars în curte scrisorile trimise logodnicei lui, soției lui pe când erau logodiți.

…Procesul a fost tipic pentru procesele de înaltă trădare intentate unor români care aveau orice fel de legături cu ambasadele occidentale din România. Deci, un proces în care erau înfierați „dușmanii poporului”.

…În 26 septembrie 1951 este transferat la închisoarea Aiud. Aici era vorba de urcat un deal până la închisoare și ritmul în care se urca era destul de rapid, iar el a simțit la un moment dat că îi lipsește respirația și că nu mai poate înainta. Și atunci, după mărturia lui Victor Jinga, rezultă că a fost lovit și insultat. De la această dată până la 23 septembrie 1953 a stat la Aiud.

Apoi a fost transferat la Ocnele Mari. Aici a fost transferat cu un certificat medical, pe care scria „găsit sănătos”, dar medicul de acolo a constatat, dimpotrivă, că avea un reumatism foarte grav și că starea lui de sănătate era precară. (…) Pe certificatul medical scria „anchiloza membrului inferior drept, poliartrită și distrofie”.

Apoi a fost mutat la Pitești. (…) Piteștiul a fost o închisoare extrem de dură, așa cum reiese din cartea lui Ioanid. Și, deja distrofic, suferind de foame și de frig… Decesul s-a produs la Văcărești…

Fragment dintr-un interviu cu Micaela Gulea, nepoata lui Ion Vasilescu Valjan, Arhiva de istorie orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3475, realizat de Andreea Cârstea