Romulus Rusan: Şi la un moment dat s-a prăbuṣit biblioteca peste mâna mea dreaptă care era, din fericire, pe marginea moale a dormezei ṣi am simṭit o miṣcare cosmică aṣ spune, odată cu stingerea luminii. …Blocul s-a făcut ca o armonică ṣi s-a ṣi torsionat, peste mine au căzut patru etaje,
Şi am auzit cum s-a stins corul ăla de voci, de muribunzi, 300 de persoane au murit… […] Mureau toṭi, gemând.… Şi pe urmă s-a lăsat o liniṣte de moarte ṣi peste vreo două ore a apărut un… cineva.
Și [am auzit] o voce: „Trăieṣte cineva?…
Romulus Rusan, interviu de Octavian Silivestru, 2015, Arhiva de Istora Orală a SRR
preluare de pe site-ul Rador
Citiţi integral pe www.rador.ro
