» » » » Ilie Anghele, țăran din Cudalbi

Ilie Anghele, țăran din Cudalbi

posted in: Din "marea de amar" | 0
Ilie Anghele, fotografie de la arestare (sursă foto ACNSAS)

Născut la 20 septembrie 1923, în Cudalbi (județul Galați), fără școală, țăran, căsătorit, doi copii

A fost arestat la 20 ianuarie 1958 şi condamnat la 6 ani închisoare corecţională pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

Închis la Galaţi, Gherla, Salcia şi Tecuci, a fost eliberat la 28 februarie 1960, prin graţiere.

 

Ilie Anghele: (…) în ianuarie s-o întâmplat cu noi chestia cu… am trecut la acțiune. S-o zvonit că se dă cererile la care nu vrea să steie la colectiv. Era dimineață. Am ieșit la Sfat ca să ne deie cererile înapoi. Când să ies la Sfat – numa’ lume acolo. S-o strâns unii grămadă șî… peste ei! Ne-am dus șî au început a divasta. Președintele era la „Drum Nou”. Acolo ținea ședință. Ne ducem acolo la el cu toții: „Hai, dom’le președinte!” Da’ unu’ Ieremia Constantin, zâs Onea, zâce: „Măi oameni buni, plecați de-aicea că eu am aicea adunare generală, o dare se seamă pentru un an de zile”.

Daniel Popa: Cine era Ieremia Constantin?

I.A.: Era sătean de-aici, da’ președinte de colectiv era el. „Dă-ni-l pe președinte afară!” A ieșit președintele Sfatului afară, Bălan Ion: „Măi oameni buni, ptiu, ptiu, ptiu, plecați acasă!” Dar eu l-am tras pe prispă: „Vino-ncoace, stai de vorbă cu noi cum ai stat ieri în fața oamenilor, de ne-ai colectivizat! Stai șî azi de vorbă cu noi, nu-ți fie rușine de noi să stai de vorbă cu noi!” Șî l-am luat pe cela cu toți oamenii șî l-am dus pe podu’ Sfatului. Pe podu’ Sfatului am făcut un cordon așa, s-au strâns grămadă împrejurul lui: „Dom’le președinte – sau tovarășe, cum se zâcea pe atunci –, dă-ne cererile!” „Plecați, vedeți-vă de treabă, sunteți stricați…?” El când o văzut că e groasă, s-o retras dintre noi șî o intrat în Sfat. Când o intrat în Sfat, o-ncuiet ușa. Noi am rămas pe-afară.

D.P.:  Înainte de a-mi spune ce s-a întâmplat după ce s-a încuiat în Sfat președintele, spuneți-mi de ce v-ați revoltat tocmai atunci, la 11 ianuarie? Ce v-a determinat să vă revoltați atunci?

I.A.: Ne-a determinat… să nu ne ducem la colectiv.

(…)

D.P.:  Și după ce s-a încuiat primarul, ce-ați făcut?

I.A.: Păi noi, ba încolo, ba încolo… O deschis un foc de armă.

D.P.: Cine?

I.A.: Un milițian.

D.P.: Milițianul era de-aici?

I.A.: Străin era, de pe la Tecuci.

D.P.: Dar ce căuta aici?

I.A.: A fost delegat aici, cine știe cum, era un milițian străin, era pe scările Sfatului, acolo în Sfat. Șî acela o deschis un foc de armă deasupra, acolo. Când o tras, m-o prins pe scările Sfatului, am încremenit. „Oi muri pe-aicea! N-am murit pe front șî mă omoară ăștia aici…” Când am văzut că a tras în sus, gata, mi-o vinit curaju’. El o fugit, milițianu’ cela.

După ce-o fugit milițianu’, am stricat ușa acolo, s-o dat cu picioru’ în tăblia ei. Președintele stătea cu spatele în ușă, așa, șî ușa era încuiată pe dinăuntru acolo. Când o văzut că s-o spart tăblia la ușă, s-a dus unu’ șî a băgat capu’. Când a văzut că cela intră, președintele o lăsat ușa așa ș-o sărit pe geam. În timpul aiesta, oamenii, când au văzut că o sărit președintele, au zâs: „Hai după el!” O sărit președintele în spate, aici, în șosea, șî o luat-o așa pe după Sfat, ș-o fugit. Noi, după el, hai după el, hai după el! I-am pierdut urma. L-am căutat pe-acolo prin vecini, pe lângă Sfat, nu l-am găsit. Hai pe colea, hai pe colea, l-am găsit. L-am găsit la unu’ Gheorghe Grosu. L-am scos pe președinte de-acolo; era învălit cu niște cânepă pusă peste el așa. Când l-am scos de-acolo, prispa era cam așa de înaltă, s-o apucat de popu’ cășii. Face: „Grosule, sări că mă omoară!” Ce să mai sară Grosu, proprietarul cășii, că n-avea timp să mai sară, că era puhoi de lume acolo. A trecut unu’ șî i-o dat președintelui o palmă, unu’ Grigore Crihană, n-o fost arestat acela… Când i-o dat așa o labă aici, o chicat jos. I-or mai dat unii câteva picioare acolo, șî l-or luat șî l-or săltat șî l-or adus la Sfat, șî or vinit cu el șî or descuiet ușa la Sfat. Apoi au intrat în Sfat, au trecut la masă acolo, au descuiat cererile… Nouă ne-a spus unu’ Oancea Mihalache, zâs Zumbalai, era președinte de întovărășâre: „Măi, oameni buni, nu mai viniți la mine că la mine nici o cerere nu este. Duceți-vă la președintele Bălan, că ele sunt încuiete în casa de bani”. Șî noi, după spusa lu’ acela, ne-am dus după președinte ca să ne descuie ușa, să ne deie cererile. Șî l-am adus, o trecut ș-o descuiet ușa la casa de bani, șî o început a scoate toate cererile din casa de bani șî le-a dat pe masă. Atunci, ce i-am spus la unu’: „Mă, eu nu știu carte. Voi, care știți carte, nu rupeți actele, rupeți numai cererile, voi să le luați”. S-au luat cererile de-acolo câte o fost acolo, ce s-o găsit, le-o luat toate șî le-o scos în drum șî le-o dat foc, în șosea. Șî atunci l-am luat iar pe președinte șî l-am dus la colectivă în jos.

D.P.: Înainte de plecarea la colectiv, s-a mai distrus ceva la Sfat în afară de cererile astea?

I.A.: Ei, s-o mers la birou’ de colectări.

D.P.: Unde era biroul?

I.A.: Birou’ de colectări era unde este Miliția acușa.

D.P.: Era tot lângă primărie?

I.A.: Tot lângă primărie.

D.P.: Și ce s-a întâmplat acolo?

I.A.: S-au mai distrus șî acolo niște volume.

D.P.: Erau legate tot de colectivizare?

I.A.: Volumele celea erau cu carnea, cu colectările.

D.P.: Cu cotele?

I.A.: Cu cotele erau, da. Șî ne-am dus șî s-au mai distrus șî celea. Au spus acolo în anchetă că s-o distrus două volume. Șî de-acia am plecat șî am vinit la colectiv, acolo de unde-am scos președintele întâi. Ne-am dus acolo șî am divastat șî acolo. Da’ ei cererile le-or luat cu sacu’ șî o fugit cu ele președintele de la „Drum nou”, cela care ne-o spus „plecați de-aici, vedeți-vă de treabă”. O luat cererile în sac șî o fugit cu ele. Cu sacu’, pe unde o fi fugit el, șî nu s-a găsit nimic.

 

fragment dintr-un interviu cu Ilie Anghele (AIOCISAC, interviu nr. 808B2-809A, realizat de Daniel Popa, la 26 septembrie 1997), preluat din Daniel Popa, Am ținut de brazda noastră. Împotrivirea la colectivizare în județul Galați, Editori: Virginia Ion și Traian Călin Uba, Fundația Academia Civică, 2017