Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Ion Văcaru: Când au intrat ei la colectiv, au intrat cu lăutarii și dacă noi n-am vrut să ne înscriem, ne-a forțat

Ion Văcaru: Când au intrat ei la colectiv, au intrat cu lăutarii și dacă noi n-am vrut să ne înscriem, ne-a forțat

posted in: Din "marea de amar"
Ion Văcaru împreună cu soția sa, Ioana, fotografie din 2004 (sursă foto Muzeul Judeţean de Istorie Alexandria)

n. 6 iulie 1939, Dobrotești, Teleorman

țăran

Participant la revolta de le Dobrotești din martie 1961, este arestat la 5 aprilie 1961, fiind condamant administrativ la 60 de luni de detenție. Trece prin închisorile Jilava și Periprava. Eliberat la 21 aprilie 1962.

 

 

Ion Văcaru: Mă numesc Văcaru Ion. M-am născut pe 6 iunie 1939, în Dobroteşti. Am patru clase. Sunt agricultor. Pe părinţii mei i-a chemat Petre şi Ioana. Sunt căsătorit cu Văcaru Ioana. Am avut un frate, născut în 1929, care a murit la aproape 80 de ani.

Nicolae Drăguşin: Cum era pe timpuri?

Ion Văcaru: Era greu că seceram cu mâna, făceam alte treburi. Nu era ca acuma să treieri sau să tai cu Gloria. Ne duceam la muncă şi ziua şi noaptea ca să poţi face faţă la nevoile care erau. S-au pus cotele, nevoi mari.

N.D.: Eraţi o familie numeroasă?

I.V.: Am fost patru copii. Aveam vreo nouă pogoane de pământ. Trebuia muncit că aveam boi, căruţă. În 1959 m-am căsătorit. În 1961 s-a întâmplat treaba, am fost arestat.

 

Ioana Văcaru (soţia intervievatului): Mi-a murit copilul de frică, că au venit aicea. S-a umplut curtea de Securitate. L-am născut forţată, de frică. Aveam o casă mică şi eu plângeam că mi-a făcut sechestru pe toate ţoalele, velinţe, covoare. Toate mi le-a pus pe o listă când l-a dus pe bărbatu-meu. (…)

 

I.V.: La o lună și ceva am fost ridicat. Am fost luat de la Sfat. Am lăsat căruța și boii acolo și era un milițian care după aia s-a înecat. Dobre îl chema. Și m-au luat. M-au băgat și mă uitam pe fereastră: boii zbierau, urlau. Dacă băgam capul pe fereastră, boul simțea că sunt acolo și zbiera. Milițianul spunea: „Nu te mai uita pe fereastră, ’te-n cur pe mă-ta, că nu-i mai vezi.” Și m-au dus la Secu-ritate, la București. La Securitate mi-a pus ochelarii la ochi și de acolo mă ducea în fiecare zi vreo patru-cinci etaje cu ochelarii la ochi. (…) Și, într-o zi, n-am avut apă la celulă. Și atunci unul care era mai vechi acolo, zice: „Du-te tu, Ioane, şi ia cănile şi strigă să ne dea apă.” Am luat patru căni în mână să iau apă de la chiuvetă. M-au luat l-a bătaie. Mai bine răbdam de sete încă două luni cât am luat bătaie de la ei.

 

Fragment din interviul cu Ion Văcaru realizator Nicolae Drăgușin, martie 2009, în Arhiva de istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. interviul nr. 2697 și publicat în Viață țărănească în comunism. Mărturii din județele Teleorman, Olt și Ialomița, interviuri de Nicolae Drăgușin, Ștefan Marinescu și Gabriel Catalan, editor, studiu intraductiv și aparat critic Nicolae Dărgușin, Academia Civică, 2019

 

 

citește și

 Revolta împotriva colectivizării, Dobrotești (7 martie 1961)