S-ar putea ca prima mea amintire să fie de când am coborât în lanul ăla de grâu din Bărăgan. Deci, pe noi ne-au lăsat acolo, asta știu din ce-au spus părinții. Însă eu așa îmi amintesc, un lan nesfârșit și o potecuță. Și eu mă văd pe această potecuță. Deci, aceasta e prima mea imagine din Bărăgan. … Într-o gară ne-au coborât. Ne-au dus într-un lan de grâu unde trăseseră niște delimitări de loturi. Și pe fiecare i-a lăsat în capu՚ lotului respectiv. Dar era de grâu. Cu grâu acolo. Și-au făcut cort, și-au făcut până-n toamnă case.
Sora mea s-a născut în cort, acolo, în septembrie. Încă nu terminaseră casa aceea de chirpici acoperită cu paie.
….Îmi amintesc groapa aceea, unde au săpat ei ca să facă pământul, să ia pământul să facă chirpiciul. Au amestecat pământul ăla cu paie, cu ce-au făcut chirpici, au pus, au făcut casa și era acoperită cu paie. Și am imaginea casei. O știu cum arăta. Și știu și groapa de unde luaseră pământul, iarăși mi-l amintesc, ca să construiască această casă. Nu-mi amintesc când sora mea s-a născut. Mi-amintesc însă când s-a născut fratele meu peste încă doi ani. Deci, și fratele s-a născut tot acolo. Și îmi amintesc cum stăteam singuri acasă și părinții plecau să muncească la anumite ferme din jur, ca să poată să aibă din ce să trăiască. Vă închipuiți că plecaseră cu un car în care puseseră câteva obiecte strict necesare…
…Ce mai mi-aduc eu aminte? Mi-aduc aminte că nu era apă de băut. Pentru că nu era, și se aducea apă cu… nu știu cu ce. Nu-mi aduc aminte. Saca, cu butoaie. Te duceai, erau cozi. Asta-mi amintesc iarăși. Cozile la care stăteam să luăm apă. După aceea am săpat noi, părinții au săpat o fântână în curte acolo. Însă apa era foarte sărată, și apă bună de băut era tot așa, una în centrul comunei.
….Am avut o copilărie fără părinți, că plecau la lucru, o copilărie fără vizite la rude, că nici n-aveau timp de așa ceva, sau petreceri.
… Întoarcerea a fost impresionantă pentru noi. În primul rând că nu văzusem o sanie. Și acolo la Maglavit ne-au așteptat rudele cu sănii. Ne-au pus în sanie (plânge).
De aceea când noi am ajuns, încă n-ajunseseră bagajele noastre și ne-am dus la părinții tatălui. Acolo am văzut prima casă normală, primele ferestre, primele obiecte care se găsesc într-o casă, primele dependințe și așa mai departe. Primele nunți și toate manifestările dintr-o comună. Primăvara am văzut prima dată un sat înflorit, cum arată. Cu pomi de diferite soiuri…
Fragment din interviul cu Elena Belu, realizator Traian Călin Uba, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 3117
Elena Belu avea 2 ani în iunie 1951 când a fost deportată împreună cu familia în Bărăgan
